...and it keeps gettin` better.

Cu atat de multa dorinta de a scrie, cu atat de multa putere de a exprima.


Oboseala? Dezamagire? Tristete? Nu, nu vreau sa le mai primesc in viata mea, le-am avut indeajuns. Pot sa zambesc si sa zbier de fericire. Pot sa cand singur pe drum, pot sa privesc cum unele persoane isi intorc privirea spre mine sau dupa mine si imi zambesc sau chicotesc in spatele meu si admir, admir sa vad acele zambete, eu reusind sa le percep ca pe niste accepturi pentru mine fata de lumea intreaga, care ma inconjoara.

In fiecare dimineata ma trezesc mai puternic, mai energic, mai multa viata imi circula prin intreg corpul si simt ca e infinita. Nu, nu e din cauza ta, a lui, a ei, e doar din cauza mea. Cred ca a sosit acel timp, acel climat si acea stare. Timpul, despre care crezi ca e doar un adversar demult invins, climatul in care ai incredere deplina, cand iti doresti ca in urmatoarea zi sa fie soare, te imbraci subtire si ai noroc sa ai parte de vremea potrivita si starea, cea care, brutal spus, iti face viata, starea ta, omule, tu, suflet nebun, patima, placere si foc in inima, tu iti alegi starea in fiecare zi, numai tu te poti controla, numai tu, iar eu, eu sunt doar cel care lupta din rasputeri sa reuseasca acest lucru integral.

Nu, nu am uitat de voi. Va multumesc pentru tot ce faceti pentru mine, voi, prietenii mei cei mai buni, voiP, cei pe care ma bazez in orice secunda si mai ales voi, care mi-ati dat o mana de ajutor atunci cand am avut nevoie.

Va fi din ce in ce mai bine!

Primul articol scris de pe noul laptop.

CARPE DIEM!

Oboseala.

Si priveste, omule, inca 24 de ore fara somn.

Apropiatii

Exista fel si fel de persoane in viata fiecarui om, insa cele mai apropiate sunt, de obicei, cele care dauneaza cel mai mult. Locuiesti in aceeasi casa cu aceste persoane, relationezi zilnic cu ele si chiar ai sentimente pentru ele. Traim ani buni din viata impreuna, dar uneori ajungi sa obosesti sau pur si simplu, vrei sa te eliberezi, sa te initiezi intr-o viata care sa fie numai a ta, dar nu te lasa. Trebuie sa stai sub protectia lor, sa stai in casa lor, sa consumi bunurile lor si mai ales, asa asculti cuvantul lor. Ei bine, urasc asta! Nu am nevoie de ordine ca sa pot respecta ceva sau pe cineva, nu am nevoie de obligatii, din contra, daca as fi obligat, tocmai de-aia nu as face-o. Nu imi place sa imi spuna cineva la 16 ani sa merg sa mananc ca nu am mancat nimic in ziua respectiva, fara a avea habar de altfel, nu imi place sa imi spuna cineva ca ar trebui sa mai opresc pc-ul pentru ca il folosesc 7-8 ore pe zi, ei bine, am nevoie de el! Nu imi place sa imi spuna cineva ca ar trebui sa merg la culcare pentru ca in urmatoarea zi am scoala, chiar nu e necesar, stiu si eu. Urasc sa vad ca o persoana sau mai multe cred ca ma ajuta cu ceva prin banalele fraze sau ordine pe care mi le adreseaza, urasc sa vad ca toti se vad buni, iar eu sunt piaza rea in acea multime. Urasc sa imi spuna ca ar trebui sa nu mai comentez, ca ar trebui sa fiu mai respectuos, gresesc si eu, dar oricum, tot singur ma indrept, ei nu ma influenteaza cu nimic. Urasc sa vad ca cineva se arata a fi afectuos cu mine si grijuliu, prin asta cautand in mine adevarul stiind ca nu il pot afla, insa ei continua sa caute, facandu-ma sa sufar. Multumesc, ca ma iubiti enorm cu totii, multumesc! Cum pot fi asa orb? Cum de nu am realizat ca voi m-ati facut sa fiu ceea ce sunt? Cum de nu vad ca voi imi purtati de grija, vrand sa aflati si cel mai mic secret al meu? Doamne, cat de nesimtit pot fi! Imi pare rau! Multumesc !

O sa treaca greu

Maine, 16 decembrie, voi pleca spre bunicii mei. Las in urma totul, pc, boxe, carti, aproape tot. Da, aproape tot, pentru ca exista cineva de care nu ma pot lipsi. E usor sa lasi in urma cateva lucruri, sa iti lasi casa pustie, sa iti lasi prietenii, stiind ca se vor distra de minune si fara tine, probabil, e usor sa iti lasi majoritatea obiceiurilor acasa, insa e cumplit de greu sa iti treaca prin cap ca trebuie sa iti lasi si persoana iubita singura, pentru cateva zile. Eu nu reusesc sa o las, nu vreau sa o las, nu am vrut, nu vreau si nici nu voi vrea vreodata sa stiu ca e singura si ca probabil, printre toate problemele si trairile, se gandeste si la mine. Acum mi-am facut bagajul si simt ca ma pregatesc sa plec intr-o calatorie care dureaza cel putin 1 an, intr-o tara indepartata, ferita de modern si de lucrurile care imi plac la nebunie. Ea ma sustine spunandu-mi ca o sa treaca timpul si realizez ca mi-a fost alaturi de fiecare data cand am avut nevoie de ea, cand am avut nevoie de ajutor. Imi spune in unele zile ca a avut un vis noaptea trecuta, ca ne-a visat pe noi, intotdeauna cand mi-a spus aceste lucruri a folosit cuvantul "impreuna", intotdeauna a specificat ca i-a placut acel vis, iar eu am sustinut-o spunandu-i ca vreau sa devina realitate. Am trait toata viata mea pentru ea, am intalnit-o tarziu, dar de fapt, am trait numai ca sa o intalnesc, sa devina iubita mea, sa fie acea persoana de care nu ma pot lipsi, fara de care nu pot respira. Singurul lucru la care ma gandesc acum e ca sunt puternic, stiu, ca pentru mine exista doar ea, stiu, ca va fi mereu la locul ei, stiu, ca voi lupta intotdeauna pentru ea, stiu, ca pot plange pentru ca ma gandesc la ea, stiu, ca traieste in mine si stiu, ca o iubesc, ca te iubesc, hone!

Ganduri

Neavand nimic mai interesant de facut, am inceput sa ma gandesc la cateva lucruri pe care as vrea sa le fac iarna aceasta de sarbatori si in vacanta. Muzica in surdina, intuneric peste tot, toata casa goala, decorul potrivit pentru a obtine cateva idei noi, cateva scopuri noi. In iarna anului 2009 imi propun sa deschid un nou capitol al vietii mele, vreau sa experimentez cateva lucruri noi deoarece, monotonia ma ucide. In aceasta iarna vreau sa fac din nou cadouri parintilor mei, vreau sa am sarbatorile fericite si pline de euforia specifica, care mi-a lipsit. Vreau sa scriu o scrisoare catre o persoana importanta pentru mine prin care sa ii transmit sarbatori fericite. Imi propun deasemenea, sa merg la colindat alaturi de toti prietenii mei si nu am de gand sa ma intorc mai devreme de miezul noptii. Vreau sa fac cadouri catorva prieteni, cei mai importanti pentru mine. Vreau sa imi petrec Craciunul alaturi de familie, sa redescopar spiritul sau divin, care m-a impresionat in fiecare an. Intre Craciun si Revelion vreau sa fac o seara de film cu prietenii mei, sa servim un vin fiert si sa ne simtim bine, asa cum am reusit sa facem de fiecare data. Deasemenea vreau sa petrec o zi alaturi de cel mai bun prieten al meu si partener de sonorizari, sa ascultam muzica si sa mixam cateva piesa, pentru ca asta ne e meseria. Iar acum, ultima sarbatoare a acestui an, Revelionul. De Revelion imi propun sa fiu alaturi de iubita mea, sper sa reusesc asta, ar fi o importanta realizare pentru mine. Voi incerca sa adun intreaga gasca si sa mergem pe undeva la plimbare, acest lucru, evident, dupa miezul noptii. Daca voi ramane alaturi de familie acasa, tot o sa fiu fericit, sunt alaturi de cei care mi-au dat viata, care m-au crescut si care m-au educat cum au stiut ei mai bine. Mi-ar place foarte mult ca in noaptea dintre ani sa fiu prezent la un concert sau macar, sa fiu alaturi de prietenii mei. Daca nici aceasta metoda nu va functiona, atunci voi merge la sonorizare, deci party, doar ca de data asta, eu "pun" muzica! Sper ca in final, totul sa iasa bine si ca in fiecare an, la miezul noptii imi voi pune o dorinta, sper sa se indeplineasca, ca si pana acum. Oricum va fi, va fii nebunie!

De neinteles

Nu inteleg de ce nu imi e respectata opinia, eu mereu trebuie sa tac. Nu inteleg de ce unii spun ca sunt rau, eu vrand doar sa socializez. Nu inteleg persoanele care plang in fata mea fara rost, repetandu-mi incontinuu acelasi lucru. Nu inteleg de ce nu ma pot exprima liber, parerea mea fiind o multime vida. Nu inteleg ce fac, dar ei totusi spun ca gresesc.