Obsolence.

Just smile, without a reason why,
And fight as hell for simply finding your way,
This rain of tears over my heart,
It is like a broken love and a heart fallen apart.


De ce să primești totul ușor? Noi, nu am știut niciodată să apreciem acest lucru. Ne-a plăcut mereu să complicăm lucrurile, să le distrugem ușor, bucățică cu bucățică și asta doar ca să ne doară mai tare. Am înțeles în subconștientul nostru că binele vine cu greu la noi și trebuie să luptăm pentru el, dar nu ne-am gândit că binele unei iubiri vine ușor și asta este cea mai puternică lovitură, pentru că suntem mult prea precipitați ca să îi putem înțelege simplitatea.


Nu scriu pentru că îmi pasă, nu scriu pentru că îmi place, nu scriu pentru voi, scriu pentru că vreau să mă descarc, sunt sincer aici și e singurul loc unde n-am putut minți niciodată. Am nevoie să scap de fiecare forță negativă din mine, nu mai știu cum sunt, ce sunt, unde sunt și mai ales, de ce sunt...Mi-e dor de simplitatea mea la fel cum îmi e dor să te văd pe tine simplu sau pe tine simplă, să uit că lumea ne-a făcut mai puternici, dar și mai răi, să uit că lupt în fiecare pentru mai bine și să văd că e tot mai rău, să uit că lupt contra durerii și o trăiesc din plin.


Aceeași privire uitată în tăcerea unei inimi de mult apuse, aceeași tastatură șoptind alte urme de cuvinte rele fără vreun înțeles, creionul aruncat pe foaie și fiecare idee în același coș de gunoi. E o strofă al cărui vers nu îl mai înțeleg, un ritm mult prea puternic pentru o inimă atât de lentă...


Dacă pot să evit, aș face-o, să trec, să sper, să merg mai departe și să spun:” Am 1000 de probleme, dar le fac față!”, aș vrea, din păcate nu pot. 

Versuri aruncate...

Ai deschis aceeasi pagina a cartii
Si ai indoliat instantaneu privirea pe primul rand
Ceata, asta e tot ce am deslusit in ochii tai
Pieptul meu s-a racit, iar tu lipseai, imbratisandu-ma.

Ai inceput un alt rand, dar cartea nu are sens,
E un lant de cuvinte, fara sens, mistic.
Am incercat sa citesc pentre randuri,
Iar tie, tie ti-am explicat integral, doar privindu-te.

Citeai cartea cu atata frenezie, dar fara sa o intelegi,
Ti se observa vapaia in ochi, ura unui neintelegator,
Aduceai argumente, motivari si nu te opreai,
Gresisesi, trebuia sa simti fiecare rand al cartii.

Am inchis deja ochii, capul tau se sprijinea de pieptul meu,
Inghetai, ascunzand in tine un foc atat de mare,
Respirai greu, iar ochii iti erau asemeni unor sabii,
Pregatite sa sfasie inima oricui, in orice secunda;

Iar cartea se citeste in continuare, dar tot pasnica e...

200.

Salut.

Nu stiu daca tu, cititorule, ai mai citit sau nu aici, dar te respect daca vei citi acest articol, dovedesti ca doresti sa citesti ceva diferit, dovedesti ca detesti monotonia si, viata pentru tine nu e doar ceva ce primeste fiecare om, ci este o clipa inaintea alteia ce merita traita din plin.
Sunt oare un romantic? Esti ceea ce simt eu? Suntem ceea ce pretindem a fi? De ce atat de multe intrebari? De ce atat de putine raspunsuri?
Probabil arta e cea care imi da viata. Sunetul, fotografia, scrisul, cititul, toate sunt arta. Arta de care sunt dependent.

Coltii vietii ne inconjoara,

Furia trairii nu inceteaza sa apara,

Nori murdari de ura si vrajire

Ne sfasie in dansul sublim a omului traire.

Ne-am jucat cartea asemeni unei glume,

Iar as-ul l-am pierdut, visand.

Fiorul durerii asupra noastra se abate,

Vei ceda si vom ceda uitarii, vrand nevrand.

Picuri de sange astern pe-aceeasi foaie,

Iar funiile ce m-au legat s-au frant.

Nimic nu imi mai poate sta in cale,

Sa ma dedic acum, sa scriu, sa incant.

Imi vei citi ura in ochi,

Flacari trupu-mi iti va sorti.

Negre urme pe spate-mi vei descoperi,

Si tacut vei sta, privind, fara a clipi.

Ghearele tale imi vor inclesta trupul,

Cu spinii trupului tau ma vei intepa,

Bezna ochilor tai imi va minti cugetul,

Iar tu, pasnic vei sopti:

"Sa mai scrii! Sa scrii! Sa scrii!"

Hypnotic Senses - 200 de articole.

CARPE DIEM!

Numai tu.

First atempt ( dor de a scrie, dor de tine ).

Noi doi nu cunoastem banalul,
Nu ne cunoastem scopurile,
Am pastrat trecutul,
Iar acum, a ramas prezentul si iar, noi.

( stop vers simplu )

Mi-e dor de tine,
Iti caut flacara peste tot,
Vreau sa iti simt vapaia starnindu-ma,
Cauta-ma, priveste-ma, adora-ma!

Nu iti cere scuze in fata-mi,
Priveste-ma in ochi,
Lasa-ma sa-ti sfasii suferinta si gandeste-te!
Au trecut 10, cati vor mai trece?

Ai trupul meu, ai mintea mea,
Nu eu te voi satisface.
Pune-mi orice intrebare,
Fiecare sarut iti va fi raspuns.

( stop vers, start proza )

Cuvintele nu imi sunt de ajuns, dar le folosesc mai mult decat vreau. Te vad inocenta, te vad altfel, te cunosc atat de bine, stiu pentru ce a curs fiecare lacrima a ta, iar dupa fiecare lacrima mi-ai aratat ca imi poti darui si zambete. Ai stiut mereu secretul meu, ai stiut mereu ce simt, ai stiut trecutul si prezentul meu, dar oare, mi te vei alatura pentru viitor?

Haide, ma ai in fata ta, priveste-ma, nu-ti fie teama, stii ca ma cunosti mai bine decat orice fiinta cu viata de pe acest pamant. Apropie-te si ascunde-te in stramtoarea bratelor mele, spune-mi ca nu mai vrei sa pleci, spune-mi ca vrei sa ramai pentru eternitate.

Ramai aici, inchide ochii, saruta-ma ( vei sti, voi spune: "Cat de dor imi era!" )!

Camp.

Mergi stingher, neurmarit, uitat, palit;
Indreapta-te unde corpul te duce,
Nu ai pic de control,
Ramai pe raza ta.

Asaza-te pe plaiul miresmatic,
Deschide ochii si lasa-l,
Lasa-l pe soare sa te loveasca,
Razele-i sa-ti fie calauze spre a te cunoaste.

Priveste cerul albastru pur,
Deschide-te spre ceea ce nu cunosti,
Zambeste larg, fara sa poti incetini,
Acum gandeste-te la EA, a avut dreptate?

Da, ca in majoritatea cazurilor.

Si gresesti.

Si gresesti privind spre trecut,

Inchizi ochii, nici urma de inteles,

Nu te mai gasesc unde ai fost.

Unde esti?. Unde ai plecat?. Te vreau...

Ai fugit mult prea repede, fara ezitare;

Nu ai privit in spate, eu nu alergam.

Ai sfasiat orice cale cu pasii tai,

Iar trupul spinteca taisul fiecarei raze de soare.

Ai devenit o arma naturala,

Fiecare impuscatura a ta provoaca durere.

Mi-ai frant inima, nu era nevoie de mai mult.

Nu ti-e mila, reincarci.

Si gresesti, dar nu iti dai seama,

Privirea iti e un cutit perfect ascutit,

Si ma sfasii cu el, rana dupa rana.

Meritam. Totusi, unde esti? Unde ai plecat? Te vreau...

A trecut destul timp

A trecut destul timp

Nu mai simt trecutul, il detest

Prezentul imi e lesne de inteles, il accept;

Sunt fiinta pe acest meleag, azi, acum.

A trecut destul timp

Ma pot exprima in voie,

Imi pot descrie orice sentiment;

Am evoluat, de la bun, la...mai departe.

A trecut destul timp

Te pot observa in oglinda;

Nu mai esti tu, nici macar fizic;

Chinuie-te, depinde totul de ambitia ta.

A trecut destul timp

Nu te mai uita inapoi,

Nu incerca sa iti gasesti un viitor;

Traieste doar !

Vanat

Fuga spre realul marcant,
Un sentiment devenit relevant,
Iar dorinte spuse de la inceput
Au insemnat un singur lucru, vanat.

Cuprins de pasiuni si dor nebun,
A alergat spre un ideal comun,
Dar idei si placeri l-au schimbat,
Facandu-l acum sa devina...vanat!

Extaz nebun, de el nemaintalnit,
Uitand de trecut si parca mahnit,
Isi citea sentimentul, niciodata adunat,
Realizand prea tarziu ca va fi vanat.

Iar cuvinte de dor l-au atins cu tact,
Fara ca sa isi dea seama ca este banat,
De dor, durere si iubiri si-a amintit,
Dar nu mai conteaza, a fost deja uitat, nerealizat...vanat!

Nothing else to do

Uitand de greseli banale, am continuat nebun;

Dorul pulseaza in vene, neputandu-se opri oricum.

Dorinta devine un aprig sentiment de durere,

Insa visul mi-aduce aminte ca existi, acum tacere.

Cuvintele curg intr-un amalgam neincetand,

Iar ochii cauta in zadar, trupul tau, vibrand.

Spranceana se ridica usor urmandu-ti drumul,

Mana intinsa nu te prinde, iar eu iti caut parfumul.

Ti-am cautat urmele, incercand sa te gasesc;

Drumul greu nu m-a oprit, nu poate deveni firesc.

Am continuat sa-ti caut fiecare pas;

Am reusit, nu as fi vrut niciodata sa ma fi retras.

Acum esti visul meu real;

Te am in brate, mi-am implinit singurul ideal,

Iar vise, sperante si idei am spulberat

Pentru ca am promis, totul va fi realizat!

Piece of...

Si am  pornit pe-acelasi drum,
Curmat de dealuri sau vai,
Ingreunat de fiecare problema, interes;
Pe acelasi drum, infinit.

Poem? Epava?

Si acum vin din urma,
Acoperite de ceata densa,
Inchise de fiecare strat de gheata,
Umbre intunecate, moarte in apusul pasnic.

Doar un poem...

Si acum privesc in juru-mi, cautand;
Cautandu-ma in acest abis in care am cazut
Cercetand cu fiecare pas, universul
In care am sa imi lansez enigma.

Old times

Uneori imi amintesc de trecut, de felul meu de a fi de atunci, de persoana care eram atunci, de mine, atunci. Poate fi usor sa iti aduci aminte de cine si ce erai inainte sau poate fi o experienta traumatizanta. Nu stiu cum e pentru mine, eu nu ma pot intoarce in trecut, nu imi pot trai trecutul in prezent si chiar daca as putea, nu as face-o.

Te astept

Te astept ca in prima zi,

Purtand idei in minte, visand

Vrand sa fii intotdeauna a mea,

Alaturi de mine. 

Poezie fara rima ( part II )

Probabil

Probabil, daca te cautam nu te gaseam niciodata,
Motive, scopuri diferite, alte relatii
Am ajuns totusi, sa vorbim
Fara interes, fara sens, doar vorbe.

Probabil, am fost un norocos,
Despartiri, discutii, noi scopuri
Vorbeam ore in sir
Distractie, primul sentiment, special.

Probabil, am realizat ceva important
Relatie, traire, emotii
Ne-am intalnit pentru prima oara
Primul salut, prima atingere, primul sarut.

Probabil, am ajuns departe
Familii, case, intalniri
Am vrea sa continuam pentru restul vietii
Seriozitate, casatorie, familia noastra.

Probabil, imi mai doresc o zi ca azi
Dovada, atingeri, dor
A fost atat de intens
Rafinat, entuziast, tentant.

Interfon, incuietoare, apartament
Complex, diferit, timiditate
Balcon, priveliste, vis
Viziune, speranta, momente.

Atingeri, discutii, saruturi
Veste, soc, speranta
Continuare, dorinta, echilibru
Camera, pat, lumina.

Propunere, patura, intuneric
Apropiere, fericire, zambete
Pasiune, acomodare, crestere
Extaz, putine haine, natural.

Simplu, energic, "doar atat poti, hone?"
Muscatura, tentatie, caldura
Transpiratie, umezeala, "briza"
Final, entuziasm, "mi-a placut".

Aranjare, curatenie, "m-am simtit ca un amant"
Baie, intuneric, intarziere
Haine, rucsaci, chei
Scari, sarut, multumiti.

O zi excelenta!

Poezie fara rima

Am observat ca rima nu mai este atat de bine primita "ca pe vremuri", asa ca mi-am propus sa scriu o poezie fara rima cu cateva zile in urma, dar care sa aiba stilul si continuitatea unei poezii obisnuite. Am sa incerc sa scriu despre un subiect delicat, un subiect care m-a cuprins in ultima perioada, dragostea, dar nu orice dragoste, dragostea aceea idealista, nebuna si intensa.

Mesaj pentru Romania! Part I

I. E Romania!
E tare mea!
Vreau sa arat ca putem fi mandri de ea!

II. Sunt oameni care habar n-au,
In ce tare traiesc sau ce monumente au,
Sunt atatea locuri de vizitat,
Tara posibilitatilor mereu s-a evidentiat!

III. Vreau rima perfecta, ca sa poti intelege,
Ca Romania e tara, in care, totusi, exita lege,
Respecta si tu, ca nu e greu!
Arata ca esti diferit si ca ai tupeu!

IV. Du-te-n Hunedoara ca sa vezi cetatea,
Vino-n capitala sa cercetezi realitatea.
Mausoleul, mandria si vitejia romanilor arata,
Iar in Brasov, Biserica Neagra, de arta da dovada.

V. Mergem la mare-n Constanta,
Carpatii mereu ii vom escalada,
In Timisoara de cluburi ne vom incanta,
Deci Romania e tara in care iti poti indeplini dorinta!

Acestea este prima parte a acestei poezii, de fiecare data cand voi avea inspiratia necesara voi reveni cu strofe noi!

Atras! ( poezie)

I. Sunt pasionat de arta pura,
Nu iau totul, ca pe o gluma,
Ma simt atras neincetat,
De sentimentul care m-a impresionat,
Ei iubire il numesc,
Dar eu, ca pasiune am sa il folosesc.

II. De ce atras, de ce atat de intens?
Pricep iubirea ca pe un ideal neinteles
Sunt sincer, nu am de ce sa mint
Ating limitele si fac totul ca sa simt,
Pasiunea ca pe un infinit labirint!

III. Atunci cand clipa te-a socat
Vrei sa faci ceva impresionant
Te apropii de EA si ii soptesti:
"Te vreau si nu ma pot opri
Hai fii a mea, in fiecare zi!"

IV. Placerea e de partea ta
Si vrei sa o imparti cu EA,
Iti sopteste ca te iubeste,
Iti dai seama: traiesti doar pentru EA
Si nimic, acest lucru nu il poate schimba!

V. Dar vrei mai mult, esti tentat
Insa nu e vina ta, chiar EA te-a provocat!
Ii spui ca astepti ca o noua zi sa vina,
Sa o petreci cu ea, sa cante muzica in surdina,
Sa fii al ei, sa fie a ta!

VI. O satisfaci inconjurat de iubire
Dar vrei sa stii: Oare, ii e bine?
Insa, EA, niciodata nu-ti va spune
Dar seama singur tu iti dai
Cand EA te vrea si spune: Hai!
O iubesti? La nebunie!
Te va provoca, ai sansa ta
Fii mandru, te iubeste, e numai a ta!

EA = persoana care te face sa iti pierzi mintile, sa ii arati cat o iubesti, sa fii mandru, sa ii multumesti, care te iubeste, te vrea, pe care sufletul tau o vrea!