Printed veins in blood colors !

E ciudat sa vezi lucrurile, sa le intelegi, e ciudat sa vezi ca vrei sa le intelegi ca sa iti dai seama ca era mult mai bine sa nu stii nimic, sa nu vezi nimic.
Totusi, aleg sa stiu, sa inteleg, sa vreau si mai mult. Nu imi place ! Schimbam tema...abstract in idei.


Pierdut in ganduri, 
Uitat pe randuri,
Pot sa ma intorc,
Si iar sa revin, 
Pentru ca intreaga viata e oricum un simplu declin.


Am toate motivele sa ma zbat, sa lupt, sa innebunesc zambind, sa te innebunesc plangand.


Abis de lacrimi si oceane de zambete, impacate in impreunare de trupuri lascive, uitate in decorul trecut al unei  nopti de amor, mult prea frumoasa, ca sa devina vreodata invechita. 


Nebunie de culori, uitate toate sub cristalinul tau, tandretea atingerii scapate de sub control, reusita, esecul atingerii, nicio sansa de mers mai departe, nicio speranta de reusita, si totusi, nimic, pana la un moment dat.


Cum sa intelegi focul? De ce atata culoare pentru flacari? De ce atata pasiune in fiecare curbura de caldura pe care o degaja? De ce niste colturi atat de ascutite pentru fiecare lacrima rosie? De ce? De ce atat de puternic si cu un colorit viu si de ce atat de monoton, banal, noncolor si mort, terminat?

Culoarea, vapaia atingerii mele, puterea pasiunii, strangerea, atat de puternica, iubirea, focul, dragostea pe care ma obligi sa o controlez si nu vreau, flacara pe care o cobori la nivelul intelesului, caldura pe care o reduci tacerii calmului si contrastul, contrastul dintre noi doi, culoarea mea, ardoarea, nebunie, dulceata, zambetele si tacerea, calmul, rationalul, neemancipatul, neplacerea trairii din atingerea aceea, plina de calm, crima sublima a unei iubiri controlate, foc stins prin incendiu de ratiune, pasiune rupta de real, dar adusa inapoi, in linistea unui orgasm sublim pentru ratiunea umana, un tipat scurt, plin de durere, o lacrima curgand in permanenta, nici dram de mila, niciun simt, prea multa tristete aduce descurajare, prea multa durere aduce neiertare, lupta, striga tare, pot !

Am scris.

Sa-ti gasesti frenezia in instinct,
Sa nu-ti poti imagina debitul de idei,
Sa-ti depasesti orice pasenta,
Sa deschizi un capitol nou fara sa vrei,
Sa-ti indeplinesti visele din inertie,
Sa manifesti prezentul ca pe un etern,
Sa-ti invalui viitorul intr-o aura vaga,
Sa lasi inimii puterea unei decizii,
Sa-ti lasi imaginatia sa zburde in iluzii,
Sa insemni apogeul intelesului tau,
Sa-ti dezvolti picul ramas de creatie,
Sa intemeiezi fundatia unui inceput,
Sa-ti descrii vanitatea, fara rusine,
Sa-ti recunosti narcisimul, egocentrismul,
Sa cazi in pacat, avand discernamant,
Sa recunosti, si sa fii tu!

Pleaca,dar te iubesc!

Cat de liniste e, nu pot dormi, e intuneric.


"Bratele tale ma invaluiau, eram atat de mic, incomparabil cu inima ta, pe care mi-o ofereai. Am inchis ochii, m-ai sarutat pe frunte si mi-ai urat somn usor. Simteam cum pluteam in jocul inimii tale, simteam cum buricele degetelor tale imi faceau trupul sa vibreze, te simteam mai aproape ca niciodata si chiar erai acolo."
Brusc am simtit o durere, m-am trezit din vis si am incercat sa adorm iar, am reusit.

"Erai in acelasi loc, nicio atingere intre noi, nicio urma de tandrete. Ma certai. "De ce nu pricepi? Te iubesc enorm, esti cel mai important om din viata mea, idiotule!" -dar, asteapta o clipa...-, "m-am saturat sa astept, iesi afara, nu vreau sa te mai vad, pleaca" -iubita mea-, "iesi!". Am iesit si ai inchis usa, m-am prabusit pe usa si m-am prelins usor in ploaia care se prelingea pe trupul. Iubirea mea se dilua in picaturile de ploaie, stiam ca plangi, stiam ca trupul tau e rece, stiam ca a fost doar un impuls de moment, dar nu ma puteam intoarce. Pielea imi era asemeni unui burete, furia ta era principala functie pe care creierul meu o putea procesa, te vedeam atat de puternica, dar neajutorata fara mana aceea de ajutor, te vedeam superba, dar inutila fara umila-mi inima, muza mea.
Usa s-a deschis brusc "Iubitul meu, dragul meu!",  - cat a durat iubito...-. Sarutul tau lumina intunericul acelei nopti ploioase, te-am luat de mana si am fugit, eram 2 straini aruncati intr-o mare de oameni, eram culoarea centrala a fiecarui curcubeu, eram flacara cea mai inalta a incediului, eram noi, si ne iubeam.

Te-ai apropiat, tu, fior etern al vietii mele
Trupul meu vibrant, prezenta ta
Imi sfasii trupul cu manifestul tau
Sange curgand, continua, nu te poti opri.

Ripostez, deja mi-am infipt lamele in parul tau
Iti lasi capul pe spate, arzi, intens
Sunt singura picatura de gheata de care ai nevoie
Voi ingheta intrega flacara a iubirii tale.




( siropos initial, romantic pe parcurs, brutal in final :x )

Numai tu.

First atempt ( dor de a scrie, dor de tine ).

Noi doi nu cunoastem banalul,
Nu ne cunoastem scopurile,
Am pastrat trecutul,
Iar acum, a ramas prezentul si iar, noi.

( stop vers simplu )

Mi-e dor de tine,
Iti caut flacara peste tot,
Vreau sa iti simt vapaia starnindu-ma,
Cauta-ma, priveste-ma, adora-ma!

Nu iti cere scuze in fata-mi,
Priveste-ma in ochi,
Lasa-ma sa-ti sfasii suferinta si gandeste-te!
Au trecut 10, cati vor mai trece?

Ai trupul meu, ai mintea mea,
Nu eu te voi satisface.
Pune-mi orice intrebare,
Fiecare sarut iti va fi raspuns.

( stop vers, start proza )

Cuvintele nu imi sunt de ajuns, dar le folosesc mai mult decat vreau. Te vad inocenta, te vad altfel, te cunosc atat de bine, stiu pentru ce a curs fiecare lacrima a ta, iar dupa fiecare lacrima mi-ai aratat ca imi poti darui si zambete. Ai stiut mereu secretul meu, ai stiut mereu ce simt, ai stiut trecutul si prezentul meu, dar oare, mi te vei alatura pentru viitor?

Haide, ma ai in fata ta, priveste-ma, nu-ti fie teama, stii ca ma cunosti mai bine decat orice fiinta cu viata de pe acest pamant. Apropie-te si ascunde-te in stramtoarea bratelor mele, spune-mi ca nu mai vrei sa pleci, spune-mi ca vrei sa ramai pentru eternitate.

Ramai aici, inchide ochii, saruta-ma ( vei sti, voi spune: "Cat de dor imi era!" )!

Absolut....nimic.

Nu ma mai zbat, nu are rost acum. Nu am sa fiu eu bunul samaritean aici, nu am sa ma abat asupra aceluiasi subiect incontinuu, pentru ca imi provoaca durere.

 Acum ascult muzica, ma duc sa mananc, sunt si mai obosit, dar nu mai conteaza, o sa reusesc intr-un final, desi voi reusi, probabil, dupa prea multe esecuri.

Petale ascutite sa-mi loveasca chipul

Pieptul sa-mi fie brazdat de urme de bici

Piciorele sa nu mai simta durere

Sa alerg, mai tare decat am putut vreodata.

Fruntea si obrajii visinii sa-mi fie

Sa-mi cititi furia si ura in priviri

Sa va luptati cu mine fara rost

Sa va urasc, cand, de fapt, va iubesc.

N-am nevoie de niciun cuvant

Mila, lepra sa fie pentru mine, sa fug de ea

Ura sa-mi fie exercitiu, si sa-l depasesc mereu

Puterea sa-mi fie in inima

Ca sa merg mai departe, mai inversunat, ca o furtuna, prin inimile voastre !.

                                                                                                    

                                                                                          By Robb.

Lasa-ma !.

Lasa-ma in pace, stii cat de mult imi place.

Da-mi voie sa traiesc prin tine !.

Lasa-ma sa respir libertate !.

Saruta-mi obrazul si da-mi energie !.

Da-mi o clipa sa te revad !.

Lasa-ma sa te strang la piept !.

Vindeca-mi inima !.

Lasa-ma sa fiu liber !.

Ia un cub de gheata si topeste-l pe pieptul meu !.

Misca-ti lasciv corpul deasupra mea !.

Lasa-ma sa te simt !.

Te vreau. te vreau, te vreau, enorm !.

Lasa-ma sa te visez cu ochii deschisi !.

Da-mi voie...sa te ador, sa te iubesc !.

Clubbing life! ( poezie )

I. Imi iau o pereche de blugi
Pun un tricou pe mine, cu dungi,
Shoes-ii in picioare
Imi iau si esarfa, atmosfera pare promitatoare!

II, Cu mainile in buzunare-naintez,
Prin simplitate incerc sa sochez;
Cu prietenii alaturi mereu,
Impreuna, ori ca-i bine, ori ca-i greu!

III. Muzica patrunde in mine,
Sunt foarte incantat de rime,
Ritmul, odata cu mine vibreaza
Acum, toata lumea danseaza!

IV. Luminile ne fac sa stralucim,
Suntem clubberi, asta ne dorim!
Vreau bass-ul mai tare
Ca sa ma misc cu mai multa vigoare!

V. Duc sticla la gura,
Incerc sa ma racoresc,
Stau langa o boxa
Nu pot sa ma mai opresc!

VI. Miscare nebuna, intens ritmata,
Atragem priviri, inca o data!
E 3 dimineata si nu ne putem opri,
Vreau muzica mai tare, nu mai suntem copii!

VII. Iesim afara....complet diferit,
Umblam pe strazi, asta e deja invechit,
Muzica buna e tot ce mi-as dori,
Din club, frate, n-as mai iesi!

VIII. Dau rima dupa rima,
Mai fac un dans special,
Am versul in mine
Club ind-ul e ideal!

Rau!

Stii? chiar nu imi pasa de ce zic ceilalti,
Sunt doar eu, cel aspru, cu toti.
Sunt un complex de atribute,
Totusi, cu prea multe sticle nebaute!
Sunt rau si crud, chiar nu imi pasa
Clubul este ceea ce eu consider, "acasa"
Ma injectez in vena cu vitalitate,
Tot ce vreau e sa ajung la fapte!
Sunt ahtiat dupa placere,
Si nu imi traiesc viata dupa siruri mizere.
Viata mea e un complex de rime
Da, impinge, trage, traieste si iubeste!
Traiesc si eu cu un scop anume:
Muzica, dorinte si placeri
Vise, sperante si de ce nu? realizari.
Sunt doar eu, nimic nu ma poate schimba
Sunt clubber frate si iubesc,
Poate-s mizerabil, dar am un stil, vreau sa vorbesc
Sunt dulce si totusi, provocator,
Sunt rau si sigur, atacator!
Dar asta-s eu cel diferit,
Plictisit de monoton, poate chiar acrit!

Sper ca va place noul meu stil, voi aborda in continuare poeziile de dragoste, dar voi lucra si pe aceasta parte mai aspra a liricului!