Power.

When you feel down, when you just can't get yourself back in business, then you should also remember that you are here, in the middle of this planet, and this planet is yours, why? Because you can have it.
I'm suffering, I'm feelin' it from my bottom to the last piece of my top so I'll simply choose to get over it, why? The best decisions are taken for you by someone you'll really love at one moment. There is no color in my life now, just a big white wall and the black shadows of mu tears spreaded all over the place...and, somehow, I watched carefully for those little drops which falled from my fists and they were unable to keep me calm, to keep me safe, to secure me from myself. 
Even I will not sleep, I will simply choose to keep my heart in a good condition, because I am strong and I will always be prepared for worst, because I will never know when it may come. 
I prefer respect, instead of yelling, I also choose the hardest way to maintain my spirit clean, even if I'm dying inside, you'll never understand why, whoever you are or will be.
It hurts the most when you fill you give too much, when you think is way too good to be ruined, when you simply choose to fight for, instead of not even give a f*** about it. 
That's who I am now, because it hurts, but I will be a complet new person tomorrow, because that's life: we must fight to get the best from the rest spreaded all over us.

Heart quotes.

Ia-mă exact așa cum sunt, pentru ce sunt și de ce sunt. Un infern lexical îmi zace în creier și sunt sigur că pot face rău chiar și celei mai dure persoane din viața mea sau a oricui altcuiva. De ce? Pentru că pot. Răutatea nu este un defect, ci o calitate. Mă poți lua până la capăt, ia-mă cât mai departe, știu că asta vrei, știu că asta aștepți, așa că...te provoc, pur și simplu !

Îmi este dor de zilele de vară, mi-e dor să ascult Deadmau5 în mașină și să simt bass-ul puternic în coloană, mi-e dor de fiecare pas făcut cu ochii închiși pentru că nu vedeam din cauza soarelui, îmi e dor de hainele pe care le purtam și de parfumul lor descris de o nuanță puternică de iasomie în combinație cu ceva plante verzi. Dar...din păcate, nu îmi e dor de mine, și asta pentru că m-am schimbat. Mult. Poate prea mult.

Schimbare =  Acțiunea de a (se) schimba și rezultatul ei; schimbat. Nimic mai simplu de atât, dar iată că nu e așa. Schimbarea mea se datorează valorilor. Simt că m-am schimbat, simt că am devenit mai rece, mai rău, mai dur și toate astea pentru că, în mod clișeic: viața m-a învățat, dar a rămas o excepție.

Fericirea este o alegerea, la fel persoană iubită, succesul, dragostea sau pur și simplu: viața. Am devenit răbdător și am înțeles că nu trebuie să cer informații, dacă cineva consideră că trebuie să mi le oferă, o va face, altfel...nici nu am nevoie de ele. Am descoperit că încrederea este o virtute și prea puțini suntem capabili să o avem cu adevărat. Încrederea nu se capătă din mesaje, apeluri sau chiar cuvinte, încrederea se capătă. Punct. 

Pot fi un vulcan de răutăți, opus milei, un groaznic obstacol deloc obedient, însă nu sunt, am ales înțelepciunea și răbdarea ca o cale de ieșire din toate. Poate că nu sunt foarte bun, nici măcar bun, uneori, însă nici nu vreau asta, și nu e din cauza mea, ci din cauza ta, că nu ai ajuns să mă cunoști atât de bine. 

Sinceritate. Sinceritate. Sinceritate. M-am schimbat, am uitat cum e să minți, am uitat să am motive pentru care să o fac. Sunt propriul meu univers de adevăr și oricine mă minte, nu mai are loc în el, oricât de important ar fi pentru mine. 

Dorința de a mă afirma m-a ajutat, m-a ambiționat, lucruri banale m-au ridicat enorm: ”nu lăsa pe mâine ce poți face azi!”, am ales durerea în loc să mă vait că nu îmi e bine. Am spus-o și o mai spun: durerea fizică e insipidă, prefer pumni, picioare, gloanțe, tăieturi, frânturi în locul unui gram de durere sufletească. 

Iubirea este o artă. Arta de a fi magnetic pentru cineva, arta de a-l face să fie dependent de tine, arta de a-l sătura fără să îi dai de mâncare și arta de a-i înceta setea fără lichide. Iubirea este un univers de trăsături umane, exploatate în regim de tortură și asta doar pentru că pur și simplu, eu, personal, vreau mai mult, și nu mă pot opri. Iubirea reprezintă instinct, acte nejustificate, trăiri intense, dorință, abstinență, putere, orgoliu și nu în ultimul rând fericire.

Lipsești...

E atât de liniște, obosesc stând și gândind secvențele unei vieți perfecte. Mi-am aranjat căștile în așa fel încât să nu mai aud și mi-am izolat mintea în versuri...

Uneori, mă răscolesc singur și caut în mine ce nu găsesc în nimeni, simt o oarecare milă sau o durere...în fine, lipsești. Ferestrele sunt atât de curate...mă pot regăsi în ele ca într-o oglindă, cerul e atât de pașnic, într-un decor mult prea banal, prea cuminte pentru mine, mediul e și el timid, timid în comparație cu neînfricoșata mea dragoste.

Sunt cuvinte de duminică, versuri, sentiment, dor, lipsă de extaz, dar ce e cel mai bine, e că nu vreau să spun nimic, doar că lipsești. Îmi e mai bine când nu știu, e mai bine să nu vreau să aflu, ielele se învârt între acești 4 pereți, iar mie îmi e dor de tine...sau, mai bine spus, de noi...

Laura Pausini - Strani amori...la fel ca dragostea noastră, ciudată, nebună, falnică...dar nu, nu e asta ceea ce simt nevoia să spun acum. Sacrificiile, dorința, voința...mai vezi ceva? Mai e ceva la fel? 

”10 zile...trec absurd de nu știu, cum nu știu, pe unde nu știu...

 10 vieți de-aș sta cu tine...tot ar fi puține”. - eh...asta nu o vei înțelege niciodată, nu pentru că nu vrei, ci pentru că nu poți...”10 întâmplări ciudate și-o minune...te-au adus în casă...” - într-adevăr, o minune a fost când am fost ghidat și absorbit de tot ceea ce însemni tu...

”Doar TU vii, dar și pleci, 
Nevăzut, neștiut, calm și tăcut,
Ca o privire...
Doar TU iei, dar și dai...
Viață unui sărut, 
Ce l-am pierdut, 
Prin lacrimi de iubire...” - Vreau să înțelegi...și poate vei spune că așa e...versurile au o însemnătate perfectă, să asculți și tu, poate vei trăi și tu la fel ca mine...”vreau să fiu inima ta, să mă poți păstra, până când se va sfârși totul, într-o zi...” peste exact 83 ani, 7 luni și 22 de zile. Să nu spui nimic, să taci, nu vreau să aud nimic, am să mă ridic mai sus decât îți poți imagina vreodată, am să zbor și voi zbura atât de sus...

”Mai am o singură întrebare:
Oare tu știi cum doare?
Când te privesc mereu...
Ești tu sau mi se pare?
Oriunde vâd chipul tău!”

Să mă ierți, să mă ierți că nu pot doar să iubesc, să mă ierți că totul e mai mult când vine vorba de mine, să mă ierți că sunt atât de eficient când sunt alături de tine, iartă-mi inima...pe care am uitat-o la tine, te rog să taci acum, lacrimile au ajuns...

”Shine bright like a diamond!”

Uneori, ca oameni, ne întrebăm dacă ne mulțumim jumătatea, dacă ceea ce facem îi face bine, îi provoacă o stare de fericire, o stare de bine...

Dar nu voi mai generaliza, ci mă voi rezuma la tine, căci tu meriți asta, căci îmi doresc să scriu cu tine ( în minte ) și pentru tine!
Găsesc frumusețea zăcând în tine, asemeni lavei într-un vulcan, așteaptă să erupă și se manifestă pe întreg alter-ego-ul tău, căci fie că vrei, fie că nu, ești frumoasă! O descriere succintă sau un referat despre frumusețea ta nu poate exista, căci fie nu mi-ar ajunge cuvintele, fie nu va fi niciodată de ajuns. Frumusețea ta este asemeni unei virtute, o însușire care te definește, dar nu fizic! Frumusețea reprezintă pentru tine un atu, care te descrie fizic, psihic și din orice alt punct de vedere. Într-adevăr, conturul ochilor tăi îmi amintește de razele soarelui într-un apus al unei dimineți perfecte, iar voluptatea buzelor tale îmi imprimă o imagine a valurilor mării care mă lovesc puternic pe întreg trupul. Că tot am făcut referire la contur...conturul privirii tale îmi înconjoară trupul într-o aură, o aură ce-mi dă extaz, fericire și nu în ultimul rând, putere.
Dragostea ta, e un ecou al plăcerii, o plăcere care se tot repetă și pe cât se îndepărtează mai tare, pe atât devine mai puternică, mai pasională, mai pentru mine. În tine zace jar, jarul unui foc pe care nimic nu îl poate stinge, iar eu, eu îți sunt doar aer, năpastă și vijelie, căci vreau să te întețesc, să te intesific și să te aprind și mai tare. Astfel, între noi zace un incendiu, iar noi, în mod parșiv și spus clișeic, ne jucăm cu focul.
Țin să-ți amintesc despre candoarea ta și capacitatea de a fi o femeie boemă în adevăratul sens al cuvântului. Inima mea era neagră, asemeni unui diamant neșlefuit, acoperit de praf, tăiat de prea mulți pași greșiți, prea multe lacrimi, iertări, supărări, uitări...dar tu, tu ai venit și ai pătruns în mine, ai șters praful și ai șlefuit acest diamant, i-ai dat culoare, intensitate, naturalețe, dar odată cu asta l-ai cucerit, iar eu, în semn de mulțumire, ți l-am încredințat. 
Acum, că inima mea e la tine, mai rămâne un singur lucru de spus: strălucește asemeni unui diamant !

Să îți explic...

Ești tu, sunt eu, suntem noi uneori, două lumi diferite și totuși același înțeles. Sub lumina sobră a lămpii de pe perete observ cum, în mod pașnic, poate puțin prea rapid, degetele mele conturează acest text, aducându-l într-o formă brută către un final, dar nu asta contează, ci ce vei înțelege tu...

Un drog perfect îl poți găsi o singură dată, devii absolut dependent de el și nu mai poate fi înlocuit de nimic și dacă l-ar înlocui cineva, nu ar fi îndeajuns de tare ca să satisfacă aceeași venă nesaturată vreodată. Te vreau în universul meu, complex, nebun, abstract, abisal, indecis, nu-mi pasă, te vreau acum, te voi vrea mult timp de acum înainte și te voi și avea. ( Vezi? Încrederea în mine m-a făcut să spun asta! ).

Mă regăsesc pe mine în tine, deși tu...poate abia acum afli asta. Găsesc ambiția mea în tine, în mod ironic, îmi găsesc unele gânduri și idei în tine, paradoxal, două persoane de sex diferit, aceeași înțelegere, aceeași mentalitate, aceeași duritate, comportament și pot continua la nesfârșit. Te vreau pentru că mă vreau și mă iubești pentru că te iubești, în mod abstract, ne vrem reciproc, înțelegi, nu?

Drumul e mult prea lin, căldura nu domină în atmosferă, însă trupurile noastre fierb, te apropii, mă apropii, dar ne limităm, ușor ușor, pentru că intervine rațiunea și știm prea bine că ” toate la timpul lor! ”. Ai ales să joci în jocul ăsta deși te-am avertizat, ai vrut să lupți, ai vrut să-mi simți dragostea, ai vrut să pierd, ai vrut să mă ai, să fiu numai al tău și iată-mă. 

Teribilismul nostru, nu te văd azi, nu te-am văzut ieri, sper doar să te văd mâine, dor de tine, pasiunea, tandrețe, nu știu de ce !, te vreau ! Taci, închide ochii, trăiește odată cu mine, vino mai aproape, simte, lasă-mă să te răsfăț, dă-mi voie să te las să vezi prin ochii mei, să vezi totul altfel, să vezi echilibrul pe care ți-l oferi, ia-mi inima și taci, nu mai spune nimănui că e la tine. 

Taci, ascultă-mă, eu sunt și voi fi numai al tău...

Nu e ură, nici furie...

Sunt zile în care fiecare din noi dovedim că suntem puternici sau că suntem slabi, zile în care dovedim, lipsit de sens, că suntem doar oameni sau zile în care dovedim că suntem suflete, sunt zile în care râdem, ne hlizim  și zile în care plângem, din suferință, din ură, furie...

Ziua mea. Sunt o persoană calmă, docilă...în unele momente, dar știi ce, cititorule? Hai să-ți arăt ce-nseamnă să mă golesc de tot ce am acum pe suflet.
Simt că pot sfâșia tot ce îmi stă în cale, nu-mi pasă că ce va conclude se va numi canibalism sau că mă va desemna drept psihopat. Simt cum îmi bate inima nebun și nu îmi pasă dacă e frig, căldură, nu-mi pasă dacă aerul e rece, dacă abia am făcut duș și o să răcesc, banal, nu-mi pasă de nimeni care calcă pe strada asta și știu că nu mă poate atinge nimic, stană de piatră e inima mea.
Nu e ură, nici furie...e dor, e iubire și se irosește ușor, fragmentându-și integritatea. Nu e de ajuns să vezi negru în fața ochilor, ci trebuie ca însăși privirea ta să fie neagră, un negru de calm, de etern și de abis al speranței, speranța că mâine va fi bine. 
Rațiunea, pentru mulți dintre noi, va infirma mereu verdictul inimii și în mod clișeic, am să continui să văd acel text: ”Să nu consideri pe cineva totul pentru tine, pentru că atunci când va pleca, tu nu vei mai avea nimic !”. Ei bine, eu am să aleg calea grea, calea în care nimeni nu știe ce va fi, dar lăsăm inima să aleagă. Nu am mai făcut asta niciodată, însă eu o să-mi las inima să îmi confirme sau infirme dragostea, căci dragostea eternă există. 
Simt umezeala pe conturul inferior al ochilor și nu o pot opri, nu vreau nici șervețel, nici un umăr pe care să plâng, vreau tăcere și vreau să-mi găsesc iar liniștea interioară, căci știu că acolo am găsit fiecare răspuns, de fiecare dată. Lama cuțitului se perindă în partea frontală a toracelui, și vârful lasă o urmă subțire în urma sa, picuri curg ușor, dar durerea nu există. Simt vibrația trupului, de necontrolat, la fel cum simt tenebra prezentului urmându-mă. 
Nu e ură, nici furie, e dragoste, privită din orice punct, e pasiunea și luptă, luptă pentru a fi mai mult, mai bine...

Dragostea mea...( my love )

Dragostea mea este exces, exces de patimă, dorință, pasiunea, înverșunare, putere, etern, abis, lumină, sentiment, întuneric, șansă, neuitare...

Sunt spiritul din umbra ta și îți urmăresc sufletul înnobilat de sentimentele-mi infinite. Te caut cu inima mea, e ușor, bate extraordinar de tare când te apropii. Simt cum începe să tremure pământul sub picioarele mele atunci când vii, tremur și eu, hai! Spune-mi, spune-mi că simți și tu la fel ! Nu e niciodată prea târziu să facem totul mai bine, parcurgem aceeași stradă cu sens unic, aceeași dorință nebună zace în noi, flăcări de amor nestinse, picuri de foc înverșunate asupra idilei noastre, temperaturi prea mari ale unor trupuri niciodată defecte, te vreau.
Hey! Mai încet! Ce vrei de la mine? Da...îmi e frică, ce vrei de la mine? Nu e nicio cale să mă dau bătut, înainte nu îmi păsa, nu luam nimic în considerare, dar iată-mă acum, iubind ca un nebun, iubind zdrobitor, iubind incredibil de mult, de tare, de bine...ce vrei de la mine?
Da, e ușor să vezi cât de imperfecți sunt oamenii, cât de greu le este să se înțeleagă, e ușor să îi vezi inferiori atunci când ce ai tu e mai bun, e mai intens, mai puternic, nu pot renunța, nu vreau, nu am chef ! Ce vrei tu de la mine...este ce vreau eu de la tine și am să îți ofer ce vrei, pentru că îmi vei oferi mereu tot ce îmi doresc. 
Nu mi-am controlat degetele, nu am scris cu mintea, am scris cu inima, nu există nimic să-mi oprească infuzia de dragoste care-mi trece prin vene și pare că e infinită. Simt aroma dragostei cum îmi inundă nările, iar ceața  ei îmi blurează privirea, nu mai e nimic clar și cad, răpus parcă la pământ...doare atât de tare. Stai ! Nu pot ceda, mă ridic și alerg nebun spre tine, spre tine, spre tine, iubito!
Alerg spre tine și spre tot ce însemni tu pentru mine, drogul meu perfect, jumătatea mea, inima mea...eternul meu!

Primele 50.

Trăim zile banale, simțim entuziasmul altor zile, găsim o supărare într-o altă zi, dar sunt zile în care, o persoană dragă, decide să ne facă o mică surpriză. 

Uneori, simt că îmi consum și cele mai vechi și bine păstrate rezerve de energie, plec din loc în loc, rezolv diferite taskuri, mai simple sau mai dificile, dar până aici, nimic abstract. Apoi, vine partea aceea în care, jumătatea mea încearcă să mă surprindă într-un mod cât mai plăcut și această mică întâmplare am de gând să  o spun într-un mod special.

O zi simplă, 3 decembrie 2012, nimic ieșit din comun. Rutină, multe taskuri, oboseală și sentimentul de dor, dorul pe care l-am îndurat timp de 3 zile, înainte de a-mi regăsi echilibrul. Gândul meu...:
”Te văd, ești în sfârșit aici...și mi-a fost atât de dor de tine! Cât de frumoasă ești, zâmbești, ador să te văd făcând asta!” Simt cum trupul meu se usucă, am nevoie de tine, mi-e sete de tine și doza din drogul meu perfect încă nu a sosit. Mă privești, taci, te privesc, tac, simt presiunea care se lasă greu asupra minții mele, iar aerul devine din ce în ce mai poluat de dragoste, iar picurii de ploaie curg șirul sentimentelor noastre, împărtășite de prea puțin timp! Plec, lipsesc, taskurile trebuie făcute și ele, nimic care să mă poată opri, nimic care să mă oprească să mă întorc. Un simplu mesaj: ” Cât mai durează?:)”, și atunci am știut că drogul meu perfect așteaptă, la fel cum tot atunci am știut că dacă până atunci nu avea ce să mă oprească, acum nu trebuie nici să-mi stea cineva în cale. 
Am ajuns! Un cer mult prea întunecat, aerul sobru al încăperii și semi-întunericul fiecărei camere: ”Du-te în camera roșie, vin și eu imediat!” Parcă timid, am apăsat mânerul și am deschis ușa. Surprinzător! Pe patul învelit în lenjerie roșie zăcea o inimă formată din mai multe bilețele, 49 chiar, urmând ca apoi să descopăr o a doua inimă mărginită de parfumul sublim al unor candele roșii. Nu voi descrie sentimentul, pentru că nu pot! Totuși...de 3 ori mai multe bătăi pe minut, un nod în gât, fluturi în stomac. Nu exista sunet, nu exista tendință, nu exista pașnic, doar acele bilete, eu și tu, tu care m-ai urmat și am înconjurat împreună inima motivelor. Centrul era marcat de un bilet roșu....”TE IUBESC PENTRU CĂ:” , urmând apoi 49 de motive care m-au ținut cu sufletul la gură de fiecare dată când deschideam un bilet, 49 de motive care mi-au întărit încredere în tine, în mine, în noi, 49 de adevăruri grăite de un singur suflet, cel pe care l-am format noi. 
Am citit, urmând ca apoi să pășesc ușor către cealaltă inimă și să descopăr al 50-lea motiv. Așadar, formăm o frază completă: TE IUBESC PENTRU CĂ IUBESC SĂ TE IUBESC ! Bun, aici planetele s-au aliniat. Aici am realizat, iar, că ești cel mai frumos lucru care se întâmplă, dar cuvintele acestea simple nu sunt de ajuns.

Iubito, simțeam cum îmi pulsa sângele prin vene, entuziasmul meu a atins un apogeu în momentul în care am citit ultimul motiv pentru care mă iubești. Îți citeam totul de parcă ți le-aș fi spus, și da, am făcut asta, astfel ai realizat că aceleași motive le am și eu să te iubesc. Mă cufund în inima ta, e locul meu acolo, e rezervat pentru o lungă perioadă de timp și nu am de gând să părăsesc incinta prea curând. Radiam de fericire, atât pe interior, cât și pe exterior, probabil. Paradoxal, este amintirea care îmi va rămâne mult timp în memorie de acum încolo, dar au fost momentele în care nu am acționat cu creierul, am acționat cu inima, am simțit, te-am luat în brațe și m-aș fi oprit acolo pentru tot restul zilelor, dar...noi nu ne putem opri, trebuie să mergem mai departe și să nu uităm că, momentan, avem numai 50 de motive pentru care nu e niciun obstacol care să ne stea în cale. Te ador și nu pot permite nimănui să o facă la fel, așa că, ridic standardele, acționez, și îți mărturisesc. TE IUBESC PENTRU CĂ IUBESC SĂ TE IUBESC !

I'm walking away...

”Gata, gata cu minciuna, gata cu banalitatea, gata cu tot...” Plec departe de toate necazurile din viața mea, plec departe până am să găsesc o zi mai bună...

Zidul dintre realitatea și visul meu este atât de gros, parcă infinit ca lungime, parcă înfricoșător. Știu că trebuie să fiu cel mai bun lucru din viața mea, cel mai bine-ascuns defect, trebuie să fiu apogeul pe care să vreau să îl depășesc, trebuie să-mi fiu trecut, prezent și viitor.
Sunt străinul de care mă tem cel mai tare și asta tocmai pentru că mă cunosc extraordinar de bine. Niciun dram de dreptate, de claritate, nimic legat în articolul ăsta..., dar nu, nu vreau să înțelegi nimic, vreau doar să mă cunoști, citește-l iar, hai!, ascultă vocea interioară. 
Ascultă-mă! Simte-mă! Gândește-te la mine, urăște-mă, iubește-mă! Vreau să stai în fața monitorului și vreau să-ți știu lacrimile păstrate în colțul ochiului, dă ochelarii deoparte și relaxează-te. Citește mai intens! Îți vei aranja părul și te vei relaxa, te vei gândi la mine, la ce am scris, la motivul pentru care am scris. Vei sta comod și vei urmări rândurile următoare:
”Bună dimineața, drog perfect! Bună dimineața, iubito! Bună dimineața, îngerul meu! Nu știu cum să îți spun pentru că tu ai adunat tot ce e mai bun din mine, din tine, din noi...Uneori, unii oameni nu mă înțeleg, uneori, simt că există durere, simt că ea mă sfășie, simt cum mă despic în mii de bucăți de parcă aș fi inutil, de parcă aș fi diamantul de care m-am ferit mereu, doar pentru a nu-l distruge. Tu nu fă ca mine! Nu-ți lăsa lacrima să-ți urmeze conturul chipului, să îți atingă buzele, dar nici nu o șterge, las-o în voia ei...Nu lăsa nimic să te oprească, și luptă! Luptă mai dur ca niciodată, fii puternică, ridică-te, iar atunci când crezi că ai obosit, gândește-te că e mult mai rău și trebuie să reușești! Hai! Ia-mă de mână, eu deja fac tot ce ți-am spus, mi-ai redat puterea, mi-ai redat ambiția și e timpul potrivit ca leul să se nască din nou. Prea multe nopți nedormite, prea multe vise spulberate, prea mult chin pentru același om, prea multă suferință în același suflet, prea mult ca să îți mai pot face și eu ceva. Sunt echilibrul tău, sunt greutatea de care viața ta avea nevoie pentru a sta în balanță. Sunt aici ca să șlefuiesc diamantul care-ți înconjoară inima și mai ales, sunt aici ca să te prețuiesc, să te respect și să te iubesc așa cum nimeni nu a mai făcut-o sau o mai poate face”.
Iar după ce le-ai urmărit, îți vei da seama că nu e nimic mai important de făcut decât să lupți, să fii puternică și, în plus, ai câteva gânduri cărora trebuie să le faci față și mai multe obstacole cărora trebuie să le dovedești că dragostea sinceră și eternă există. 

Acum ia-mă de mână, strada noastră are sens unic și noi suntem mult prea aproape de începutul ei!

Sa definim "a lupta"!

Gresim, iertam, gresim iar, traim clipa in fiecare zi. Muncim, luptam...

Sunt aici, sunt singur si imi simt venele supradozate cu sange, simt cum, in mod ironic, ma distrug, nu imi pot crea viitorul, nu mai vreau sa imi amintesc trecutul, dar trebuie sa traiesc acest prezent alaturi de tine. De ce trebuie ? Pentru ca vreau!

Imi e dor sa scriu...imi e dor sa fiu "eu", iar acum sunt foarte pornit sa fac asta.

Ard, ard atat de tare si in camera asta zac singur. Iti simt parfumul de pe gulerul camasii mele, iti simt aroma care mi-a strabatut trupul, vad scene din "noi" care ruleaza ca un diapozitiv, vad iubito, ne vad.
Stii ca iti spun mereu despre conturul perfect al buzelor tale? Ei bine, acum imi lipsesc, imi lipsesc buzele tale, imi lipseste privirea ce se revarsa asupra mea, imi lipseste ecoul dragostei tale. Nu e nimic, e pustiu, insa un leu zace, fiind pregatit in orice clipa sa evadeze. 
Nu sunt frumos, nici tu nu esti, suntem cel mult draguti, dar impreuna putem defini usor termenul "superb". Nu exista niciun drog mai puternic decat tu, nu exista o stea care sa straluceasca mai frumos in ochii mei decat steaua ta. "Te caut printre stele, alunec printre ele....", sunt gata. Sunt gata sa lupt pentru noi.

Acum imi lipsesti si nu vreau sa ma gandesc la nimic din ce faci, dar nu ma pot opri din a ma gandi la tine. Nu  pot face un pas fara sa te caut, nu te gasesc si imi plange inima cand vad ca nu esti aici. Dar sunt puternic, sunt Cel Mai Rau, sunt aici acum, dar sunt al tau si sunt alaturi de tine atunci cand ai nevoie de mine.

Surprinde-ma, adora-ma, iubeste-ma! 

Sunt un ocean de zambete, sunt un abis de lacrimi ;i in mod paradoxal, esti singura persoana care poate transforma totul in dragoste, oceanul de zambete si abisul de lacrimi vor deveni eternitati de dragoste, de pasiune si amor.

Acum, te vreau, te am si voi ramane mereu acolo, unde imi e locul! 

Secretul.

Nu mă cunoști prea bine, nici măcar nu ai încredere în mine...

Dar am reușit să te fac să mă cunoști, am reușit să îți dau încredere în mine, am reușit să te cunosc eu. Am vrut să-mi spui, am simțit că va conta, am vrut să te mai apropii cumva de mine, am vrut să fim doar eu și tu, și...am reușit.

Întunericul e așa de profund, mă fascinează mereu. Sclipirea ochilor tăi reflectă ușor fascicule de lumină, sublim. Tot lumina îți descrie conturul frumos rotunjit al feței, iar albul dinților îmi sare imediat în ochi. Ești frumoasă, așa cum ești tu. Îți privesc genele lungi, perfect curbate. Mă strângi în brațe, mă săruți, mă vrei, mă ai și știi că sunt numai al tău, dar aștepți confirmarea mea.

”Ia să vedem dacă m-am schimbat sau dacă am uitat cine m-a lăsat...!”. Nu știu de unde mai ai putere să zâmbești, nu știu de unde mai poți să lupți cu atât de multă forță. Nu-mi pot imagina cum sub chipul acela blajin, tu lupți ca un desfrânat, tu lupți nebunește...Verși lacrimi în fața mea și nu vreau să te mai las, nu mai vreau să plângi, poate doar de fericire.

Îmi e frică de lacrimi, îmi e frică să mai iubesc oamenii pentru că știu că vreodată ar putea suferi. Lacrimile tale se preling pe chipul meu și eu stau chitit la pieptul tău, aș vrea să te apăr de lumea care vrea să îți facă rău, nu am să las pe nimeni să te tragă în jos. 

Nu pot face orice pentru tine, încă! 

The only way is up !

Și acum deschid iar aceeeași memorie, mult prea întunecată, mult prea falnică, tristă, însă puternică, care-mi păstrează toate amintirile, care-mi arhivează fiecare faptă și care nu îmi dă voie să uit nimic, oricât de bun sau rău a fost atunci când l-am făcut.




One day baby, we'll be old
Oh baby, we'll be old
And think of all the stories that we could have told

Little me and little you
Kept doing all the things they do
They never really think it through
Like I can never think you're true!

Cam așa e, nu? Spune-mi că ai puterea să treci cu mine prin toate astea, spune-mi că ai putere să reușești alături de mine, spune-mi că nu îți este frică să îmi strângi mâna, spune-mi că mai vrei să mă ciupești puternic de picior și adu-mi aminte că TU ești singurul motiv pentru care nu renunț la tine.

Simți bass-ul ăsta puternic? Îmi lasă impresia că mă despart de lumea asta și te iau de mână, te iau de mână și fug cu tine de toți și toate, fugim nebunește, nicio mașină, o îmbrăcăminte mult prea sumară și lacrimi; lacrimi de fericire uscate de briza mării aflate chiar în fața noastră, fă liniște! Spune-mi că auzi și tu! Auzi? E timpul, pe care l-am sfidat și l-am oprit pentru noi în speranța că nu ne va mai găsi niciodată, ne va părăsi, ne va lăsa singuri, împreună. 

Avril Lavigne - Complicated. 

Lucrurile sunt mereu complicate și tocmai de acea am fost eu persoana care le-a complicat și mai tare, ca să simt că lupt, ca să simt că trăiesc fiecare clipă la intensitate maximă, ”life`s like this!”. Luăm totul așa cum ni se cuvine și de aici pornesc două categorii de oameni: cei care primesc totul așa cum li se cuvine și nu fac nimic pentru a îmbunătăți asta și noi, tu și eu, care luăm mai mult decât ni se cuvine și îmbunătățim acest ”mai mult” doar pentru că ne pasă, doar pentru că vrem și pentru că putem.

Îmi simți inima atunci când mă aflu în fața ta? Știu că îi poți simți vibrația, doar tu poți, tu poți simți cel mai bine ce se întâmplă în mine, tu știi de ce sunt trist, tu știi cum sunt atunci când îmi e dor de tine, tu știi că am inima sleită de putere atunci când aud că plângi și tot tu știi că cea mai bună calitate a mea este probabil, dragostea, dar nu vreau să spun eu asta, am să aștept până mi-o vei spune tu !

” I want one moment in time!”. 

Hai să luăm penița asta în inimi și hai să scriem timpul cu ea, hai să facem invidioase următoarele generații pentru că nu mai pot realiza ce am realizat noi. Hai să fim noi apa pentru deșert și tot noi să aducem mării dulceață. Hai să distrugem trecutul și să ne bucurăm de momentul acesta, care ne ține împreună și să sperăm că el va fi momentul întregii noastre vieți, iar noi vom termina uitați într-o poveste de dragoste nobilă, demnă de invidiat.

Mă descompun...

Mă descompun în mici bucățele și nu îmi mai simt degetele, nu îmi mai simt fața, ochii mei...Mă descompun și  doare atât de tare, doare că nu ești aici, doare că sufăr, doare că nu este lângă mine cel mai frumos aspect al vieții mele. 

Dor secundele pe care le petrec fără tine, doare fiecare clipă în care mă gândesc la tine. Lacrimile curg ușor și mi-au brăzdat întreg chipul, dar nu mai contează, tu nu mă vezi, poate că nici nu mă simți, tu nu ești aici și asta doare cel mai tare. De ce îmi spui ce vrei să facem, iar urma de spranță pe care o lași e atât de infimă? Îmi zâmbești și râzi, ești frumoasă, ești deschisă cu mine, ești tot ce îmi pot dori, dar...la dracu! M-am săturat să spun ”dar”. Nu vreau să mai existe ”dar”, nu vreau să mai înțeleg nimic, nu vreau să iert, nu știu, vreau doar să trăiesc fiecare clipă alături de tine.

Îmi ții eșarfa și îți scufunzi chipul în ea: ”Miroase atât de bine, dragule!”. Îți plac atât blugii, cât și cămașa mea, îți pot spune oceane de cuvinte de dragoste, îți pot dezvălui un deșert de sentimente și fac astea pentru că...

Așteptam să te privesc, ia-mi mâna în mâna ta, arată-mi tot ceea ce-mi spui, trăiește mă, trăiește cu mine fiecare clipă, plângi mă pentru că acum plâng și eu, luptă mă, luptă pentru mine așa cum lupt eu pentru tine ca un nebun. Sunt mai puternic decât îți poți imagina tu sau oricine dintre cei de genul nostru...Sunt o carte pe care vreau să o iei, să o citești, să o rupi, să o lipești, să o arzi, să o rescrii, vreau să faci ce vrei din mine pentru că am încredere că e cel mai bun lucru care mi se poate întâmpla.

Spune-mi! Simți? Zi femeie, simți și tu ca mine? Simți la fel? Mă descompun în mod conștient, simt cum nu mai sunt întreg, simt cum prezența ta îmi lipsește în fiecare secundă, simt că decad în abisul propriilor ochi. Am să cad frumoaso, dar mă voi ridica, și mă voi ridica alături de tine, mai frumos ca niciodată.


Have I told you lately that I love you?

Memories from my future.

Sunt iar aici, în aceeași cameră întunecată în care lumina laptop-ului primează. E o liniște de nedescris, iar în mintea mea rulează aceleași versuri:

I got summer on my mind
Nowhere else though
Lord take me downtown or to you
People show me love but I can”t take it
What I said was true 
Real pain, can”t fake it...( JJ - Still )

La fel cum versurile zbiară și doboară mintea mea, știu că și pentru tine e la fel. Simți muzica, o asculți chiar dacă ești singură, ești aici, ești acolo, nu depinzi de mine, dar te gândești la mine, te gândești la noi, acum, peste câteva minute, din nou peste alte două ore. La fel ca mine.


Întuneric specific și o parcare mult prea retrasă ca să ne poată observa cineva. Privește luminile orașului, privește liniștea și uită-te în ochii mei, te rog ! Mai privește-mă o dată, șoptește-mi ce vreau să aud, șoptește-mi câteva clipe petrecute alături de mine, șoptește-mi tandrețe în jurul urechii, zâmbește, râzi, simte-te bine cu mine! 

Nu înțelegi, nici tu, nici eu, toate cuvintele au sens, orice act pornește ascendent, noi am pornit de sus și ne-am gândit că ar fi minunat să mai distrugem câteva limite, de care oricum nu ne va păsa niciodată. Nu avem timp de explicații, nu avem timp de reproșuri, ci de relația asta, bazată pe doi, bazată pe sentimente necunoscute, bazate pe ce simțim, atât !

Farurile mașinilor îți descriu conturul perfect al feței, arcul buzelor tale este sublim, iar strălucirea ochilor este inconfudanbilă. Îți simt trupul vibrând, iar mâinile tale reci îmi ating spatele fin, spectaculos, nu știu dacă ar trebui să închid ușile și să îmi las trupul să joace jocul ăsta. Îți simt buzele perfecte pe gât, iar strălucirea ochilor tăi îmi atrage privirea, cămașa aceea este mult prea strâmtă, dă-mi voie să mai deschid un nastur, lasă-mă să te am, să te simt. Zâmbește-mi, te vreau, mă vrei, acum! Unghiile tale mi-au brăzdat spatele, iar profunzimea sărutului tău îmi dă fiori și mai vreau, mai vreau, mai vreau! Dă-mi mână, hai să uităm de noi, hai să uităm de tot, privește-mă și dă-ne voie să reușim să fim ce nu a fost nimeni niciodată, noi !