Apropiatii

Exista fel si fel de persoane in viata fiecarui om, insa cele mai apropiate sunt, de obicei, cele care dauneaza cel mai mult. Locuiesti in aceeasi casa cu aceste persoane, relationezi zilnic cu ele si chiar ai sentimente pentru ele. Traim ani buni din viata impreuna, dar uneori ajungi sa obosesti sau pur si simplu, vrei sa te eliberezi, sa te initiezi intr-o viata care sa fie numai a ta, dar nu te lasa. Trebuie sa stai sub protectia lor, sa stai in casa lor, sa consumi bunurile lor si mai ales, asa asculti cuvantul lor. Ei bine, urasc asta! Nu am nevoie de ordine ca sa pot respecta ceva sau pe cineva, nu am nevoie de obligatii, din contra, daca as fi obligat, tocmai de-aia nu as face-o. Nu imi place sa imi spuna cineva la 16 ani sa merg sa mananc ca nu am mancat nimic in ziua respectiva, fara a avea habar de altfel, nu imi place sa imi spuna cineva ca ar trebui sa mai opresc pc-ul pentru ca il folosesc 7-8 ore pe zi, ei bine, am nevoie de el! Nu imi place sa imi spuna cineva ca ar trebui sa merg la culcare pentru ca in urmatoarea zi am scoala, chiar nu e necesar, stiu si eu. Urasc sa vad ca o persoana sau mai multe cred ca ma ajuta cu ceva prin banalele fraze sau ordine pe care mi le adreseaza, urasc sa vad ca toti se vad buni, iar eu sunt piaza rea in acea multime. Urasc sa imi spuna ca ar trebui sa nu mai comentez, ca ar trebui sa fiu mai respectuos, gresesc si eu, dar oricum, tot singur ma indrept, ei nu ma influenteaza cu nimic. Urasc sa vad ca cineva se arata a fi afectuos cu mine si grijuliu, prin asta cautand in mine adevarul stiind ca nu il pot afla, insa ei continua sa caute, facandu-ma sa sufar. Multumesc, ca ma iubiti enorm cu totii, multumesc! Cum pot fi asa orb? Cum de nu am realizat ca voi m-ati facut sa fiu ceea ce sunt? Cum de nu vad ca voi imi purtati de grija, vrand sa aflati si cel mai mic secret al meu? Doamne, cat de nesimtit pot fi! Imi pare rau! Multumesc !

Countdown

Ma intorc incet spre casa, privind subtil in jurul meu. Multa zapada, o liniste aproape apasatoare si multi oameni preocupati fiecare de cate o problema, dar de ce sa ma raportez la ei, cand ma pot raporta la mine? Continui sa pasesc domol si ajung in fata casei, poarta inchisa. Deschid si intru : "Ce bine ca sunt singur!" mi-am spus, dar uneori nu ne dam seama ce vorbim.Am intrat in casa, fiind lovit de caldura din living, lucru care m-a obosit intr-o clipa. M-am asezat pe pat asteptand un nou inceput, un nou serial sau poate, doar o reluare. 

Eu

Exista cateva persoane in viata mea carora le ascult parerea, putine, dar exista. Am ascultat sfatul acelei persoane, iar rezultatul il va vedea in cele ce urmeaza. 

Doza ta zilnica de relaxare!

Am adaugat un nou banner in partea dreapta a blogului. Se numeste "Aici nu-i stress!". Aici puteti gasi videoclipuri, bancuri, imagini, horoscop, chiar si jocuri. Asadar, atunci cand sunteti stresati sau va plictisiti, nu ezitati sa da-ti un click pe noul banner!

Enjoy!

Nimic pierdut

9:50 pm, o melodie de club pe fundal, oboseala incepe sa se faca simtita. Azi am avut o zi plina, in adevaratul sens al cuvantului. M-am trezit, am mers sa mananc ceva, iar apoi m-am intors in camera mea. Am inceput sa ascult cateva piese incurajatoare, ma simteam obosit, nu am avut o noapte prea placuta, daca o pot descrie asa. Am inceput sa mixez, vrand sa uit pentru ceva timp de mine, am reusit, m-am improspatat, m-am revigorat. Am iesit apoi in curte, am curatat masina, interior - exterior, iar apoi m-am intors in casa si am facut niste acte. Am scris la scumpa si mult iubita limba si literatura romana, un eseu de 6 pagini care m-a terminat psihic, urmand apoi temele la matematica, biologie si inca doua referate.

Reason for love!

O noua aparitie, o noua preferinta!

Nick Kamarera feat. Phelipe - Reason for love 2010 ( Dj Dark Remix )

Noul afis Sensation Events!

Am considerat ca odata cu un nou inceput de an, ar fi potrivit si un nou afis pentru sonorizarile marca: "Sensation Events". Sper ca odata cu noul afis sa apara si primele colaborari pe anul 2010. Afisul va aparea in curand pe strazile Brasovului. Pe afis gasiti o mica descriere a acestui fenomen care a luat o mare amploare in ultimul an: "Sensation Events" si numarul de contact care este disponibil oricand. Va astept!

Vorbesc cu mine!

Nu, eu nu trebuia sa scriu ce am scris in postarea anterioara. Nu avea rost, de ce ma mint singur? Robert, trezeste-te!!! Poti sa uiti cand ai stat cu ea pana la 4 dimineata pe mess? Poti sa uiti cand v-ati intalnit prima oara? Poti sa o uiti cand purta ochelari aviator in ploaie? Poti sa uiti primul sarut? Poti uita prima "cerere"? Poti uita ca ea ti-a spus din toata inima, "te iubesc"? Poti uita ca i-ai cerut prietenia in genunchi? Poti uita ca ai plans in fata ei? Poti uita ca a plans cu tine sau pentru tine? Poti uita visele voastre? Poti uita ca ea e viata ta? Nu poti, nu poti Robert si nici nu vrei asta, pentru ca si tu o iubesti, o iubesti nebuneste. Uiti ce ai primit de la ea? E cutia in care ea ti-a oferit 3 lucruri: "norocul, iubirea si cheia inimii mele". Uiti cadoul pe care i l-ai facut? Ti-ai jurat ca ii dai acel medalion din toata inima, din toata putinta ta. Uiti ca te trezesti in fiecare dimineata si primesti un beep de la ea, la o ora fixa, aratandu-ti ca te iubeste? Uiti fotografiile pe care le-ati facut impreuna? Doar voi doi, da, voi doi, pentru ca voi doi a-ti format mereu un intreg. Robert, uiti ce ti-a scris in primul mesaj? "Ma faci sa raman fara cuvinte de fiecare data...I`ve got a crush on you". Uiti in cate locuri ai mers alaturi de ea? Baluri, Haloween, petreceri...uiti Robert? Nu, nu uiti, pentru ca o iubesti si nu poti uita nimic, nimic din ceea ce tine de tine si de ea, de voi ! Vrei Robert, vrei sa iti traiesti viata in continuare alaturi de ea? Vrei sa ii spui in continuare ca ea e jumatatea ta? Vrei sa iti aduci aminte peste 50 de ani lucrurile care s-au intamplat cu voi "in tinerete"? Vrei sa fie ea cea careia ii vei spune toata viata "te iubesc"? Vrei? DA, vrei ca toate aceste lucruri sa se intample, vrei ca sa fiti din nou voi si vrei mai mult ca orice, sa iti continui povestea, mereu, alaturi de ea!

Drum

O zi diferita sau nu...poate e doar o alta zi. Am facut atatea lucruri, totalul lor facand un nimic. Un "papa" si am urcat in autobuz, ultimul scaun, chiar pe mijloc. O persoana care sa ma asculte, nu stiu daca pricepea ceva, dar se uita cu mila la mine, se uita trist, tacand, pentru prima oara. Alte 5 persoane in autobuz, o femeie s-a intors si m-a vazut, a oftat, iar apoi s-a intors inapoi. Persoana care ma insotea ma asculta in continuare, nu ma contrazicea, nu spunea absolut nimic, neavand ce sau avand prea multe. Un alt adio in gara si o imbratisare incurajatoare, insa nimic schimbat. Am urcat in tren, am ramas in tricou, iar alte 8-9 persoane, tineri, probabil mai mari ca mine, m-au urmat. S-au asezat in fata mea, ocupand 4 banci. M-am inchis, m-am privat de toti, ascultandu-mi muzica. Ma uit pe geam si vad intuneric, observ lumini care mi-au dat ideea de cimitir, care aratau ca niste lumanari in varful crucilor. Cele 8-9 persoane se amuzau, radeau copios, se distrau, lucru pe care eu nu il puteam face, nu aveam nici un motiv, din contra. O fetita a venit sa imi ceara bani, o cersetoare :"Pleaca! Du-te de-aici!", urat, dar m-am lasat condus, am procedat asa doar din inertie. Sunetul trenului ma obosea, vroiam sa ajung odata acasa dar, in acelasi timp, vroiam sa fug mai departe ca niciodata, sa scap de toti, dar nu pot, nu pot singur, nu vreau sa fug singur. Drumul a durat cam 5 minute, nu putea dura mai mult, nu mi-a permis luxul de a gandi, nu mi-a dat voie sa ma intorc si sa incerc sa gasesc o rezolvare, nu mi-a dat voie sa raman singur, intr-un loc, ca sa ma pot intoarce, ca sa imi pot reveni. Nu putea sa mai dureze? De ce nu a durat 3 ani si aproape 7 luni? Poate dupa acesti 3 ani si cateva luni ma intorceam, tinand in mana un singur lucru, o singura cutie, mica. Doar poate? Nu. Am coborat din tren, am oprit mp4-ul si am continuat drumul, pentru prima data m-au insotit 2 persoane, macar pentru jumatate din drum, urmand sa il termin singur. Mi-era frig, dar nu mai conta, puteam sa mai am inca doua jachete pe mine, nu ma incalzeam, nu mi-era frig din cauza temperaturii, ci mi-era frig din cauza mea, mi-era frig din interiorul meu.

Plimbarea de seara

O zi ciudata. A venit foarte obosit de la scoala, desi nu a avut probleme, a servit masa, iar pe la ora 4:30 pm a pornit computerul. Incepe, plictisit, sa caute printre paginile care il intereseaza, insa nici asta nu ii atrage cu nimic, atentia. Cateva discutii scurte, iar apoi, melancolic, decide sa iasa afara, sa ia o gura de aer.

Muzica! ( partea I )

Am sa mai adaug melodii pe acest blog, o sa incerc sa aduc noile hituri chiar aici, insa voi compensa si cu ajutorul celor mai bune piese. Ia sa vedem ce avem pentru azi !

De ce reusim?

Omul e atat de capabil sa distruga, insa e un obiecte efemer, insipid, atunci cand vrea sa faca ceva bun, sa creeze ceva. Lupt cu mine, am luptat inainte cu mine, am luptat azi cu mine si voi lupta, probabil, mereu. Sunt ei doi in decorul simplu, absolut sec. Nu se observa unul pe celalalt, s-ar strange de gat insa, s-ar distruge, desi se iubesc enorm. Cedeaza, dar cedeaza fiecare in el, nu in fata celuilalt. Se cearta, un motiv banal, sau probabil, o furie care nu a mai avut loc in unul din ei.

Ei si atat

Ieri, 09.01.2010. Nu cred ca exista prea multe cuvinte prin care sa descriu ce s-a intamplat, insa am sa incerc. Am plecat de acasa destul de suparat, fiindu-mi teama de ce avea sa urmeze. Ma gandeam la lucruri rele, nu intentionat, ci doar din inertia momentului. Nu stiam ce avea sa se intample in acea zi, nu planificasem nimic, nu pregatisem nimic, doar ne intalneam. Nu stiam ca in acelasi timp ea scria in agenda mea: "P.S. Azi va fi o zi buna!", nu aveam de unde sa stiu.

Simt

Sunt, din nou, in camera mea, cei 4 pereti care devin o obsesie pentru mine. Dar e diferit azi, mama sta pe canapea, a adormit. Incet, pe fundal, Celine Dion - I`m alive. E extrem de placut, e liniste, o singura lampa e pornita, umbrele pateaza peretii facandu-i mai vii ca niciodata, doua pixuri, un penar, 2 servetele si un pahar, toate pe birou, parca avand un rol clar. O alta piesa: Celine Dion - My heart will go on, asta urma. Ma uit in spate, in biblioteca, pe cel mai inalt raft, observ o cutie. Nu e o simpla cutie, e cutia in care o persoana si-a incuiat toate setimentele vrand, ca atunci cand o desfac, ele sa ma invadeze, surprinzandu-ma si amintindu-mi. Cutia aceea contine o istorie a doua persoane, o scrisoare si o cheie.