Dedicat autorului.

Salut, bine te-am regasit.


..........

- Sa inteleg ca te-ai schimbat, omule, esti TU, in toata puterea acestui banal pronume. Te gasesc iar nebun, te gasesc iar fericit, te vad iar exact la fel cum te stiam, tipul care canta la miezul noptii singur pe strada "Vara asta este Zuuuuuuu!". Mi-a fost atat de dor de tine, credeam ca te-am pierdut, credeam ca vara asta ne-ai lasat pe toti, inclusiv pe mine, credeam ca munca te-a facut sa uiti, stiam ca vei fi ocupat, dar nu chiar atat de mult, dar te "citesc" acum, tu ai ramas la fel.

..........

- Iti mai aduci aminte? Ai fost singur in bataia vantului, ca mai apoi soarele sa te arda si intr-un final, furtuna sa te loveasca din toate partile. Nu te laud, dar ai obtinut cateva lucruri la care multi doar viseaza, nu credeam ca vei rezista, credeam eu si credeau si toti ceilalti ca vei cadea, ca vei ceda oboselii, ca vei inchide ochii, m-ai uimit si ne-ai uimit, in sens bun, in sens rau, dar macar ne-ai pastrat pe toti.

..........

- Ai vrut sa schimbi ceva, imbracamintea iti era reclamata, stilul iti era complet respins, tu, putere, incredere in tine, rezistenta, ai reusit, i-ai pastrat pe toti, ti-ai afirmat stilul, ti-ai jucat si ultima carte, ai mizat mult, totul chiar, si ai castigat. Am invatat: "Daca nu risti, nu castigi!".

............

Iar acum? Cum spui tu? Ce m-ai invatat? Ce ne-ai recomandat tuturor?


MEREU E LOC DE MAI BINE!


Niciodata nu uita:          

CARPE DIEM!

Numai tu.

First atempt ( dor de a scrie, dor de tine ).

Noi doi nu cunoastem banalul,
Nu ne cunoastem scopurile,
Am pastrat trecutul,
Iar acum, a ramas prezentul si iar, noi.

( stop vers simplu )

Mi-e dor de tine,
Iti caut flacara peste tot,
Vreau sa iti simt vapaia starnindu-ma,
Cauta-ma, priveste-ma, adora-ma!

Nu iti cere scuze in fata-mi,
Priveste-ma in ochi,
Lasa-ma sa-ti sfasii suferinta si gandeste-te!
Au trecut 10, cati vor mai trece?

Ai trupul meu, ai mintea mea,
Nu eu te voi satisface.
Pune-mi orice intrebare,
Fiecare sarut iti va fi raspuns.

( stop vers, start proza )

Cuvintele nu imi sunt de ajuns, dar le folosesc mai mult decat vreau. Te vad inocenta, te vad altfel, te cunosc atat de bine, stiu pentru ce a curs fiecare lacrima a ta, iar dupa fiecare lacrima mi-ai aratat ca imi poti darui si zambete. Ai stiut mereu secretul meu, ai stiut mereu ce simt, ai stiut trecutul si prezentul meu, dar oare, mi te vei alatura pentru viitor?

Haide, ma ai in fata ta, priveste-ma, nu-ti fie teama, stii ca ma cunosti mai bine decat orice fiinta cu viata de pe acest pamant. Apropie-te si ascunde-te in stramtoarea bratelor mele, spune-mi ca nu mai vrei sa pleci, spune-mi ca vrei sa ramai pentru eternitate.

Ramai aici, inchide ochii, saruta-ma ( vei sti, voi spune: "Cat de dor imi era!" )!

Camp.

Mergi stingher, neurmarit, uitat, palit;
Indreapta-te unde corpul te duce,
Nu ai pic de control,
Ramai pe raza ta.

Asaza-te pe plaiul miresmatic,
Deschide ochii si lasa-l,
Lasa-l pe soare sa te loveasca,
Razele-i sa-ti fie calauze spre a te cunoaste.

Priveste cerul albastru pur,
Deschide-te spre ceea ce nu cunosti,
Zambeste larg, fara sa poti incetini,
Acum gandeste-te la EA, a avut dreptate?

Da, ca in majoritatea cazurilor.

Schimbare.

4 zile complete, pline, 15 ore de somn din 96 de activitate, dar se poate mai mult.

Absolut....nimic.

Nu ma mai zbat, nu are rost acum. Nu am sa fiu eu bunul samaritean aici, nu am sa ma abat asupra aceluiasi subiect incontinuu, pentru ca imi provoaca durere.

 Acum ascult muzica, ma duc sa mananc, sunt si mai obosit, dar nu mai conteaza, o sa reusesc intr-un final, desi voi reusi, probabil, dupa prea multe esecuri.

Petale ascutite sa-mi loveasca chipul

Pieptul sa-mi fie brazdat de urme de bici

Piciorele sa nu mai simta durere

Sa alerg, mai tare decat am putut vreodata.

Fruntea si obrajii visinii sa-mi fie

Sa-mi cititi furia si ura in priviri

Sa va luptati cu mine fara rost

Sa va urasc, cand, de fapt, va iubesc.

N-am nevoie de niciun cuvant

Mila, lepra sa fie pentru mine, sa fug de ea

Ura sa-mi fie exercitiu, si sa-l depasesc mereu

Puterea sa-mi fie in inima

Ca sa merg mai departe, mai inversunat, ca o furtuna, prin inimile voastre !.

                                                                                                    

                                                                                          By Robb.

Oboseala.

Si priveste, omule, inca 24 de ore fara somn.

Pleasure = music.

E vara, asta inseamna distractie, bucurie, extaz, euforie, pasiune, nebunie si nu in ultimul rand   :

Doar unul printre ceilalti.

Nu, eu nu sunt diferit, eu sunt doar unul printre ceilalti.

Crysis.

Ora 2:00 dimineata.

Nu mai sunt culori, ce s-a intamplat cu luminile? Camerele de filmat ? Nuu, ce se intampla. S-au oprit culorile acestei vieti, care se intuneca si cade, cade spre nesfarsit. Albul si negrul contrasteaza fioros, ticaitul ceasurilor ma obsedeaza, cad si eu, adanc, mai adanc, hipnoza.
Lacrimile par a-mi fi de ajutor, privirile alearga dupa negrul noptii, iar albul ochilor e de mult acoperit. Lacrimile imi sunt scut al ochilor, asemeni unor soldati, ochii isi pun scutul lacrimar inainte pentru a face fata inamicului. Piacatura nu cade, globii oculari imi sunt uzi, iar pleoapele imi cer odihna, dar inamicul e aici, gri. Negrul intunericului s-a aruncat asupra albului ochilor, iar lupte intense s-au dus, siroaie de lacrimi au curs, dar nu, nimeni nu a castigat.
Gri-ul devine linistitor, asemeni unei ape line curge in orizontul involuat pe care il vad acum, ticaitul ceasurilor e acum doar un susur al unui izvor ticsit de apa pura, naturala. Ma ridic in picioare, iar formele au ramas insensibile in fata privirii mele, niciun colt nu mai pot descrie, nicio trasatura a unei materii, nicio imbinatura nu mai e gresita, tablourile par a se scufunda in pereti, iar mesele si scaunele cad in adancul podelei. Gri-ul este peste tot, din ce in ce mai uniform, perfect, fara urma de zgarietura, fara urma de pata.
Stop, dungi ale unui glob luminat imi inunda privirea, cutitele stralucirii par a mi se infige pana in spatele retinei, sforile luminate strang cu putere un trup, un trup viu, extraordinar de viu, plin de viata, nebun, suav, insetat. Nu il pot descrie, nu il pot realiza. Forta lui rupe orice raza de lumina in mici fascicule, galbenul intens al razelor sale de par, alaturi de intunericul colorat al pielii patrunde in incapere trista, seaca, gri. In fata-i e oceanul ochilor, iar in spate-i sunt craterele desertului. Trupul zvelt impinge gri-ul afara, il distruge fara pic de mila si se apropie de mine, iar ochii par a ma privi intens, parul ii pare atat de suav si drept, silueta degaja un foc imens ce ma arde atat de tare, nu mai exista control, nu mai existaa curaj sau frica, iar soaptele-i par infinite, asemeni unor tipete de placerea mi se infig pana in extrema timpanului si dupa cateva secunde realizez si le inteleg:

"Sunt aici. M-am intors. Te iubesc!."

Leapsa ( take 3 ).

Leapsa preluata de pe Portocala Amaruie.

Rough guy.

Pantofi sport albi, jeans gri si un tricou alb, mult prea alb. Non-culorile unui descreierat, pasivul unui suflet nebun.

Privire.

Inchide volumul trairii, opreste timpul, oglinda, priveste!.

Oceans are past.

Oare azi am fost mai bun ca ieri?

Stinge luminile.

Schimbam prefixul, schimbam sufixul.