joi, 30 septembrie 2010

Amintire din prezent

Din nou aici, in spatiul meu, in care pot respira.

luni, 20 septembrie 2010

...

dar el privea adanc in ochii lor, ai lui, ai ei, fara sa scoata vreun sunet, ochii ii pareau inghetati, albi intens, opaci. Totusi s-a apropiat fara teama de ei, fara sa se gandeasca o clipa ca i-ar putea rani, fara sa se gandeasca ca ar putea sa dea gres in incercarea sa, si fara sa ezite si-a inceput jocul.
Inainte de toate si-a amintit: Zambeste !, iar el...da...el a zambit din rasputeri. Le spunea, le explica tuturor, ego-ul sau crestea, singura incredere pe care o mai avea era in el si aceasta crestea fara sa dea vreun semn de a se termina.
Zambeau si ei, alaturi de el, erau din ce in ce mai uniti, erau din ce in ce mai fericiti. Acei oameni erau atat de apropiati, se minunau si ei, lucrurile mergeau din ce in ce mai bine, plimbari impreuna, certuri constructive, puterea unei relatii, mai mult, mai mult.
Da, ei si ele sunt cei mai buni prieteni ai mei si le multumesc enorm, in fiecare zi, doar pentru ca sunt mereu alaturi de mine atunci cand am nevoie de ei.


Guys : 2R,T.
My ladies: 2D,R,I.
Author: R.

marți, 7 septembrie 2010

...and it keeps gettin` better.

Cu atat de multa dorinta de a scrie, cu atat de multa putere de a exprima.


Oboseala? Dezamagire? Tristete? Nu, nu vreau sa le mai primesc in viata mea, le-am avut indeajuns. Pot sa zambesc si sa zbier de fericire. Pot sa cand singur pe drum, pot sa privesc cum unele persoane isi intorc privirea spre mine sau dupa mine si imi zambesc sau chicotesc in spatele meu si admir, admir sa vad acele zambete, eu reusind sa le percep ca pe niste accepturi pentru mine fata de lumea intreaga, care ma inconjoara.

In fiecare dimineata ma trezesc mai puternic, mai energic, mai multa viata imi circula prin intreg corpul si simt ca e infinita. Nu, nu e din cauza ta, a lui, a ei, e doar din cauza mea. Cred ca a sosit acel timp, acel climat si acea stare. Timpul, despre care crezi ca e doar un adversar demult invins, climatul in care ai incredere deplina, cand iti doresti ca in urmatoarea zi sa fie soare, te imbraci subtire si ai noroc sa ai parte de vremea potrivita si starea, cea care, brutal spus, iti face viata, starea ta, omule, tu, suflet nebun, patima, placere si foc in inima, tu iti alegi starea in fiecare zi, numai tu te poti controla, numai tu, iar eu, eu sunt doar cel care lupta din rasputeri sa reuseasca acest lucru integral.

Nu, nu am uitat de voi. Va multumesc pentru tot ce faceti pentru mine, voi, prietenii mei cei mai buni, voiP, cei pe care ma bazez in orice secunda si mai ales voi, care mi-ati dat o mana de ajutor atunci cand am avut nevoie.

Va fi din ce in ce mai bine!

Primul articol scris de pe noul laptop.


CARPE DIEM!

duminică, 5 septembrie 2010

luni, 30 august 2010

sâmbătă, 28 august 2010

200.

Salut.

Nu stiu daca tu, cititorule, ai mai citit sau nu aici, dar te respect daca vei citi acest articol, dovedesti ca doresti sa citesti ceva diferit, dovedesti ca detesti monotonia si, viata pentru tine nu e doar ceva ce primeste fiecare om, ci este o clipa inaintea alteia ce merita traita din plin.
Sunt oare un romantic? Esti ceea ce simt eu? Suntem ceea ce pretindem a fi? De ce atat de multe intrebari? De ce atat de putine raspunsuri?
Probabil arta e cea care imi da viata. Sunetul, fotografia, scrisul, cititul, toate sunt arta. Arta de care sunt dependent.

Coltii vietii ne inconjoara,
Furia trairii nu inceteaza sa apara,
Nori murdari de ura si vrajire
Ne sfasie in dansul sublim a omului traire.

Ne-am jucat cartea asemeni unei glume,
Iar as-ul l-am pierdut, visand.
Fiorul durerii asupra noastra se abate,
Vei ceda si vom ceda uitarii, vrand nevrand.

Picuri de sange astern pe-aceeasi foaie,
Iar funiile ce m-au legat s-au frant.
Nimic nu imi mai poate sta in cale,
Sa ma dedic acum, sa scriu, sa incant.

Imi vei citi ura in ochi,
Flacari trupu-mi iti va sorti.
Negre urme pe spate-mi vei descoperi,
Si tacut vei sta, privind, fara a clipi.

Ghearele tale imi vor inclesta trupul,
Cu spinii trupului tau ma vei intepa,
Bezna ochilor tai imi va minti cugetul,
Iar tu, pasnic vei sopti:
"Sa mai scrii! Sa scrii! Sa scrii!"


Hypnotic Senses - 200 de articole.



CARPE DIEM!

Nesimtit.

Ahh, cat de dor imi era...

miercuri, 25 august 2010

luni, 23 august 2010

Eu.

Nu am sa va vorbesc voua, nici tie, nici lui, nici ei, imi voi vorbi mie.

17. ( cu intarziere )

Robert ma numesc, prietenii imi spun Robb si acum am 17 ani.

duminică, 22 august 2010

Dedicat autorului.

Salut, bine te-am regasit.


..........

- Sa inteleg ca te-ai schimbat, omule, esti TU, in toata puterea acestui banal pronume. Te gasesc iar nebun, te gasesc iar fericit, te vad iar exact la fel cum te stiam, tipul care canta la miezul noptii singur pe strada "Vara asta este Zuuuuuuu!". Mi-a fost atat de dor de tine, credeam ca te-am pierdut, credeam ca vara asta ne-ai lasat pe toti, inclusiv pe mine, credeam ca munca te-a facut sa uiti, stiam ca vei fi ocupat, dar nu chiar atat de mult, dar te "citesc" acum, tu ai ramas la fel.

..........

- Iti mai aduci aminte? Ai fost singur in bataia vantului, ca mai apoi soarele sa te arda si intr-un final, furtuna sa te loveasca din toate partile. Nu te laud, dar ai obtinut cateva lucruri la care multi doar viseaza, nu credeam ca vei rezista, credeam eu si credeau si toti ceilalti ca vei cadea, ca vei ceda oboselii, ca vei inchide ochii, m-ai uimit si ne-ai uimit, in sens bun, in sens rau, dar macar ne-ai pastrat pe toti.

..........

- Ai vrut sa schimbi ceva, imbracamintea iti era reclamata, stilul iti era complet respins, tu, putere, incredere in tine, rezistenta, ai reusit, i-ai pastrat pe toti, ti-ai afirmat stilul, ti-ai jucat si ultima carte, ai mizat mult, totul chiar, si ai castigat. Am invatat: "Daca nu risti, nu castigi!".

............

Iar acum? Cum spui tu? Ce m-ai invatat? Ce ne-ai recomandat tuturor?


MEREU E LOC DE MAI BINE!


Niciodata nu uita:          


CARPE DIEM!

sâmbătă, 21 august 2010

Numai tu.

First atempt ( dor de a scrie, dor de tine ).

Noi doi nu cunoastem banalul,
Nu ne cunoastem scopurile,
Am pastrat trecutul,
Iar acum, a ramas prezentul si iar, noi.

( stop vers simplu )

Mi-e dor de tine,
Iti caut flacara peste tot,
Vreau sa iti simt vapaia starnindu-ma,
Cauta-ma, priveste-ma, adora-ma!

Nu iti cere scuze in fata-mi,
Priveste-ma in ochi,
Lasa-ma sa-ti sfasii suferinta si gandeste-te!
Au trecut 10, cati vor mai trece?

Ai trupul meu, ai mintea mea,
Nu eu te voi satisface.
Pune-mi orice intrebare,
Fiecare sarut iti va fi raspuns.

( stop vers, start proza )

Cuvintele nu imi sunt de ajuns, dar le folosesc mai mult decat vreau. Te vad inocenta, te vad altfel, te cunosc atat de bine, stiu pentru ce a curs fiecare lacrima a ta, iar dupa fiecare lacrima mi-ai aratat ca imi poti darui si zambete. Ai stiut mereu secretul meu, ai stiut mereu ce simt, ai stiut trecutul si prezentul meu, dar oare, mi te vei alatura pentru viitor?

Haide, ma ai in fata ta, priveste-ma, nu-ti fie teama, stii ca ma cunosti mai bine decat orice fiinta cu viata de pe acest pamant. Apropie-te si ascunde-te in stramtoarea bratelor mele, spune-mi ca nu mai vrei sa pleci, spune-mi ca vrei sa ramai pentru eternitate.

Ramai aici, inchide ochii, saruta-ma ( vei sti, voi spune: "Cat de dor imi era!" )!

luni, 16 august 2010

Camp.

Mergi stingher, neurmarit, uitat, palit;
Indreapta-te unde corpul te duce,
Nu ai pic de control,
Ramai pe raza ta.

Asaza-te pe plaiul miresmatic,
Deschide ochii si lasa-l,
Lasa-l pe soare sa te loveasca,
Razele-i sa-ti fie calauze spre a te cunoaste.

Priveste cerul albastru pur,
Deschide-te spre ceea ce nu cunosti,
Zambeste larg, fara sa poti incetini,
Acum gandeste-te la EA, a avut dreptate?

Da, ca in majoritatea cazurilor.

Schimbare.

4 zile complete, pline, 15 ore de somn din 96 de activitate, dar se poate mai mult.