Pleaca,dar te iubesc!

Cat de liniste e, nu pot dormi, e intuneric.


"Bratele tale ma invaluiau, eram atat de mic, incomparabil cu inima ta, pe care mi-o ofereai. Am inchis ochii, m-ai sarutat pe frunte si mi-ai urat somn usor. Simteam cum pluteam in jocul inimii tale, simteam cum buricele degetelor tale imi faceau trupul sa vibreze, te simteam mai aproape ca niciodata si chiar erai acolo."
Brusc am simtit o durere, m-am trezit din vis si am incercat sa adorm iar, am reusit.

"Erai in acelasi loc, nicio atingere intre noi, nicio urma de tandrete. Ma certai. "De ce nu pricepi? Te iubesc enorm, esti cel mai important om din viata mea, idiotule!" -dar, asteapta o clipa...-, "m-am saturat sa astept, iesi afara, nu vreau sa te mai vad, pleaca" -iubita mea-, "iesi!". Am iesit si ai inchis usa, m-am prabusit pe usa si m-am prelins usor in ploaia care se prelingea pe trupul. Iubirea mea se dilua in picaturile de ploaie, stiam ca plangi, stiam ca trupul tau e rece, stiam ca a fost doar un impuls de moment, dar nu ma puteam intoarce. Pielea imi era asemeni unui burete, furia ta era principala functie pe care creierul meu o putea procesa, te vedeam atat de puternica, dar neajutorata fara mana aceea de ajutor, te vedeam superba, dar inutila fara umila-mi inima, muza mea.
Usa s-a deschis brusc "Iubitul meu, dragul meu!",  - cat a durat iubito...-. Sarutul tau lumina intunericul acelei nopti ploioase, te-am luat de mana si am fugit, eram 2 straini aruncati intr-o mare de oameni, eram culoarea centrala a fiecarui curcubeu, eram flacara cea mai inalta a incediului, eram noi, si ne iubeam.

Te-ai apropiat, tu, fior etern al vietii mele
Trupul meu vibrant, prezenta ta
Imi sfasii trupul cu manifestul tau
Sange curgand, continua, nu te poti opri.

Ripostez, deja mi-am infipt lamele in parul tau
Iti lasi capul pe spate, arzi, intens
Sunt singura picatura de gheata de care ai nevoie
Voi ingheta intrega flacara a iubirii tale.




( siropos initial, romantic pe parcurs, brutal in final :x )

Versuri aruncate...

Ai deschis aceeasi pagina a cartii
Si ai indoliat instantaneu privirea pe primul rand
Ceata, asta e tot ce am deslusit in ochii tai
Pieptul meu s-a racit, iar tu lipseai, imbratisandu-ma.

Ai inceput un alt rand, dar cartea nu are sens,
E un lant de cuvinte, fara sens, mistic.
Am incercat sa citesc pentre randuri,
Iar tie, tie ti-am explicat integral, doar privindu-te.

Citeai cartea cu atata frenezie, dar fara sa o intelegi,
Ti se observa vapaia in ochi, ura unui neintelegator,
Aduceai argumente, motivari si nu te opreai,
Gresisesi, trebuia sa simti fiecare rand al cartii.

Am inchis deja ochii, capul tau se sprijinea de pieptul meu,
Inghetai, ascunzand in tine un foc atat de mare,
Respirai greu, iar ochii iti erau asemeni unor sabii,
Pregatite sa sfasie inima oricui, in orice secunda;

Iar cartea se citeste in continuare, dar tot pasnica e...

Mi-e dor de tine.

"Si ma gandesc cat de bine-i acasa,

Unde m-astepti tu...atat de frumoasa..."

Pot zbura.

Da, pot sa zbor, pentru ca vreau si pentru ca pot. Sunt un spirit solitar, imi caut singur fiecare raspuns pentru ca stiu ca nimeni nu poate raspunde mai bine la intrebarile pe care mi le adresez.

Tu nu vezi?

Nu ai inteles, nu vei intelege, nu vreau sa aud nimic acum, piesa ma stinge, dar trec si peste asta, ca peste toate.

Ombladon feat. Guess Who - Noapte buna Bucuresti

Atat!

Timp.

Mori, te urasc, mori.

Si suna bine si suna tare.

Ahh, cea mai tare piesa pe ziua de azi.

Zbor zbor sunt mult prea aproape de stele..."
...si chiar asa e, ma simt bine, ziua asta e buna, imi pulseaza adrenalina prin vene, nu am stare, am energie, da, ma simt bine.
Fiecare miscare, fiecare tentatie, fiecare miscare a ta, fiecare miscare a mea, cuvintele mele, ale tale, toate vin pe ritmul acestei melodii si imi cazi in brate, te ascunzi in mine si imi place, esti aici, doar aici, mereu aici. Ma saruti si e bine, e totul bine, dar e loc de mai mult. Ahh, am gresit piesa.
Te ador, te iubesc fara sa ti-o spun, esti numai pentru mine si stii prea bine acest lucru. Asteapta putin, hai sa ascultam impreuna piesa asta.

"Timpul trece altfel cand esti singur singur..
Orele se duc si nu se mai intorc sigur..
Noapte cand se sting luminile se deschid cluburile si gurile rele barfesc figurile le le..
Le invat din mers zi de zi pas cu pas vers cu vers
Nimic nu e ceea ce pare te simti asa de mic intr-un oras atat de mare mare.."

Priveste pentru o clipa in ochii mei, nu, nu te uita la lacrimi, priveste in adancime, observa paleta de culori, da? Sunt culorile pe care mi le-ai daruit tu, le am in intregul corp si vor sa izbucneasca, vor sa-i loveasca cu fericire si zambete pe toti cei din jurul meu.
Nu pot sa cred ca esti aici, TU esti inca aici, si iti jur pe ce am eu mai de pret, e minunat. Nu ma intereseaza cum te imbraci, nu ma intereseaza cum ti-ai aranjat parul azi, ma interesezi doar tu, ca suflet, mi-e de ajuns. Nu iti cunosc tristetea, nu iti cunosc chipul palid si ochii plini de lacrimi, eu te cunosc asa cum esti, zambitoare, nebuna, fericita, mereu alaturi de mine.
Simti ritmul piesei, bass-ul e imbratisarea ta de care nu ma mai pot desparti, fiecare sunet de inalta frecventa imi gadila urechile, imi face trupul sa tresara, exact cum faci tu, doar ca tu te descurci mult mai bine.
Simteam nevoia sa ma descarc, nu, nu e inca de ajuns, vreau sa te vad in fata ochilor mei, sa-ti vad buzele la mai putin de 5 centimetri de ale mele ca apoi sa se opreasca totul si sa visez, sa visez cu ochii inchisi realitatea pe care mi-o oferi.

Nu e mult, dar e din inima, si e pentru tine!

Grasu XXl & Alina Puscas - Jungla

 

CARPE DIEM!

Amintire din prezent

Din nou aici, in spatiul meu, in care pot respira.

...

dar el privea adanc in ochii lor, ai lui, ai ei, fara sa scoata vreun sunet, ochii ii pareau inghetati, albi intens, opaci. Totusi s-a apropiat fara teama de ei, fara sa se gandeasca o clipa ca i-ar putea rani, fara sa se gandeasca ca ar putea sa dea gres in incercarea sa, si fara sa ezite si-a inceput jocul.
Inainte de toate si-a amintit: Zambeste !, iar el...da...el a zambit din rasputeri. Le spunea, le explica tuturor, ego-ul sau crestea, singura incredere pe care o mai avea era in el si aceasta crestea fara sa dea vreun semn de a se termina.
Zambeau si ei, alaturi de el, erau din ce in ce mai uniti, erau din ce in ce mai fericiti. Acei oameni erau atat de apropiati, se minunau si ei, lucrurile mergeau din ce in ce mai bine, plimbari impreuna, certuri constructive, puterea unei relatii, mai mult, mai mult.
Da, ei si ele sunt cei mai buni prieteni ai mei si le multumesc enorm, in fiecare zi, doar pentru ca sunt mereu alaturi de mine atunci cand am nevoie de ei.


Guys : 2R,T.
My ladies: 2D,R,I.
Author: R.

...and it keeps gettin` better.

Cu atat de multa dorinta de a scrie, cu atat de multa putere de a exprima.


Oboseala? Dezamagire? Tristete? Nu, nu vreau sa le mai primesc in viata mea, le-am avut indeajuns. Pot sa zambesc si sa zbier de fericire. Pot sa cand singur pe drum, pot sa privesc cum unele persoane isi intorc privirea spre mine sau dupa mine si imi zambesc sau chicotesc in spatele meu si admir, admir sa vad acele zambete, eu reusind sa le percep ca pe niste accepturi pentru mine fata de lumea intreaga, care ma inconjoara.

In fiecare dimineata ma trezesc mai puternic, mai energic, mai multa viata imi circula prin intreg corpul si simt ca e infinita. Nu, nu e din cauza ta, a lui, a ei, e doar din cauza mea. Cred ca a sosit acel timp, acel climat si acea stare. Timpul, despre care crezi ca e doar un adversar demult invins, climatul in care ai incredere deplina, cand iti doresti ca in urmatoarea zi sa fie soare, te imbraci subtire si ai noroc sa ai parte de vremea potrivita si starea, cea care, brutal spus, iti face viata, starea ta, omule, tu, suflet nebun, patima, placere si foc in inima, tu iti alegi starea in fiecare zi, numai tu te poti controla, numai tu, iar eu, eu sunt doar cel care lupta din rasputeri sa reuseasca acest lucru integral.

Nu, nu am uitat de voi. Va multumesc pentru tot ce faceti pentru mine, voi, prietenii mei cei mai buni, voiP, cei pe care ma bazez in orice secunda si mai ales voi, care mi-ati dat o mana de ajutor atunci cand am avut nevoie.

Va fi din ce in ce mai bine!

Primul articol scris de pe noul laptop.

CARPE DIEM!

Feelin` high.

Schimbari, schimbari, schimbari.

Strazile...vietii.

A sosit timpul schimbarii.

200.

Salut.

Nu stiu daca tu, cititorule, ai mai citit sau nu aici, dar te respect daca vei citi acest articol, dovedesti ca doresti sa citesti ceva diferit, dovedesti ca detesti monotonia si, viata pentru tine nu e doar ceva ce primeste fiecare om, ci este o clipa inaintea alteia ce merita traita din plin.
Sunt oare un romantic? Esti ceea ce simt eu? Suntem ceea ce pretindem a fi? De ce atat de multe intrebari? De ce atat de putine raspunsuri?
Probabil arta e cea care imi da viata. Sunetul, fotografia, scrisul, cititul, toate sunt arta. Arta de care sunt dependent.

Coltii vietii ne inconjoara,

Furia trairii nu inceteaza sa apara,

Nori murdari de ura si vrajire

Ne sfasie in dansul sublim a omului traire.

Ne-am jucat cartea asemeni unei glume,

Iar as-ul l-am pierdut, visand.

Fiorul durerii asupra noastra se abate,

Vei ceda si vom ceda uitarii, vrand nevrand.

Picuri de sange astern pe-aceeasi foaie,

Iar funiile ce m-au legat s-au frant.

Nimic nu imi mai poate sta in cale,

Sa ma dedic acum, sa scriu, sa incant.

Imi vei citi ura in ochi,

Flacari trupu-mi iti va sorti.

Negre urme pe spate-mi vei descoperi,

Si tacut vei sta, privind, fara a clipi.

Ghearele tale imi vor inclesta trupul,

Cu spinii trupului tau ma vei intepa,

Bezna ochilor tai imi va minti cugetul,

Iar tu, pasnic vei sopti:

"Sa mai scrii! Sa scrii! Sa scrii!"

Hypnotic Senses - 200 de articole.

CARPE DIEM!

Nesimtit.

Ahh, cat de dor imi era...