Da, pot sa zbor, pentru ca vreau si pentru ca pot. Sunt un spirit solitar, imi caut singur fiecare raspuns pentru ca stiu ca nimeni nu poate raspunde mai bine la intrebarile pe care mi le adresez.
sâmbătă, 23 octombrie 2010
vineri, 22 octombrie 2010
Tu nu vezi?
Nu ai inteles, nu vei intelege, nu vreau sa aud nimic acum, piesa ma stinge, dar trec si peste asta, ca peste toate.
Ombladon feat. Guess Who - Noapte buna Bucuresti
Atat!
joi, 14 octombrie 2010
vineri, 8 octombrie 2010
Si suna bine si suna tare.
Ahh, cea mai tare piesa pe ziua de azi.
Zbor zbor sunt mult prea aproape de stele..."
...si chiar asa e, ma simt bine, ziua asta e buna, imi pulseaza adrenalina prin vene, nu am stare, am energie, da, ma simt bine.
Fiecare miscare, fiecare tentatie, fiecare miscare a ta, fiecare miscare a mea, cuvintele mele, ale tale, toate vin pe ritmul acestei melodii si imi cazi in brate, te ascunzi in mine si imi place, esti aici, doar aici, mereu aici. Ma saruti si e bine, e totul bine, dar e loc de mai mult. Ahh, am gresit piesa.
Te ador, te iubesc fara sa ti-o spun, esti numai pentru mine si stii prea bine acest lucru. Asteapta putin, hai sa ascultam impreuna piesa asta.
"Timpul trece altfel cand esti singur singur..
Orele se duc si nu se mai intorc sigur..
Noapte cand se sting luminile se deschid cluburile si gurile rele barfesc figurile le le..
Le invat din mers zi de zi pas cu pas vers cu vers
Nimic nu e ceea ce pare te simti asa de mic intr-un oras atat de mare mare.."
Priveste pentru o clipa in ochii mei, nu, nu te uita la lacrimi, priveste in adancime, observa paleta de culori, da? Sunt culorile pe care mi le-ai daruit tu, le am in intregul corp si vor sa izbucneasca, vor sa-i loveasca cu fericire si zambete pe toti cei din jurul meu.
Nu pot sa cred ca esti aici, TU esti inca aici, si iti jur pe ce am eu mai de pret, e minunat. Nu ma intereseaza cum te imbraci, nu ma intereseaza cum ti-ai aranjat parul azi, ma interesezi doar tu, ca suflet, mi-e de ajuns. Nu iti cunosc tristetea, nu iti cunosc chipul palid si ochii plini de lacrimi, eu te cunosc asa cum esti, zambitoare, nebuna, fericita, mereu alaturi de mine.
Simti ritmul piesei, bass-ul e imbratisarea ta de care nu ma mai pot desparti, fiecare sunet de inalta frecventa imi gadila urechile, imi face trupul sa tresara, exact cum faci tu, doar ca tu te descurci mult mai bine.
Simteam nevoia sa ma descarc, nu, nu e inca de ajuns, vreau sa te vad in fata ochilor mei, sa-ti vad buzele la mai putin de 5 centimetri de ale mele ca apoi sa se opreasca totul si sa visez, sa visez cu ochii inchisi realitatea pe care mi-o oferi.
Nu e mult, dar e din inima, si e pentru tine!
CARPE DIEM!
Zbor zbor sunt mult prea aproape de stele..."
...si chiar asa e, ma simt bine, ziua asta e buna, imi pulseaza adrenalina prin vene, nu am stare, am energie, da, ma simt bine.
Fiecare miscare, fiecare tentatie, fiecare miscare a ta, fiecare miscare a mea, cuvintele mele, ale tale, toate vin pe ritmul acestei melodii si imi cazi in brate, te ascunzi in mine si imi place, esti aici, doar aici, mereu aici. Ma saruti si e bine, e totul bine, dar e loc de mai mult. Ahh, am gresit piesa.
Te ador, te iubesc fara sa ti-o spun, esti numai pentru mine si stii prea bine acest lucru. Asteapta putin, hai sa ascultam impreuna piesa asta.
"Timpul trece altfel cand esti singur singur..
Orele se duc si nu se mai intorc sigur..
Noapte cand se sting luminile se deschid cluburile si gurile rele barfesc figurile le le..
Le invat din mers zi de zi pas cu pas vers cu vers
Nimic nu e ceea ce pare te simti asa de mic intr-un oras atat de mare mare.."
Priveste pentru o clipa in ochii mei, nu, nu te uita la lacrimi, priveste in adancime, observa paleta de culori, da? Sunt culorile pe care mi le-ai daruit tu, le am in intregul corp si vor sa izbucneasca, vor sa-i loveasca cu fericire si zambete pe toti cei din jurul meu.
Nu pot sa cred ca esti aici, TU esti inca aici, si iti jur pe ce am eu mai de pret, e minunat. Nu ma intereseaza cum te imbraci, nu ma intereseaza cum ti-ai aranjat parul azi, ma interesezi doar tu, ca suflet, mi-e de ajuns. Nu iti cunosc tristetea, nu iti cunosc chipul palid si ochii plini de lacrimi, eu te cunosc asa cum esti, zambitoare, nebuna, fericita, mereu alaturi de mine.
Simti ritmul piesei, bass-ul e imbratisarea ta de care nu ma mai pot desparti, fiecare sunet de inalta frecventa imi gadila urechile, imi face trupul sa tresara, exact cum faci tu, doar ca tu te descurci mult mai bine.
Simteam nevoia sa ma descarc, nu, nu e inca de ajuns, vreau sa te vad in fata ochilor mei, sa-ti vad buzele la mai putin de 5 centimetri de ale mele ca apoi sa se opreasca totul si sa visez, sa visez cu ochii inchisi realitatea pe care mi-o oferi.
Nu e mult, dar e din inima, si e pentru tine!
Grasu XXl & Alina Puscas - Jungla
CARPE DIEM!
joi, 30 septembrie 2010
luni, 20 septembrie 2010
...
dar el privea adanc in ochii lor, ai lui, ai ei, fara sa scoata vreun sunet, ochii ii pareau inghetati, albi intens, opaci. Totusi s-a apropiat fara teama de ei, fara sa se gandeasca o clipa ca i-ar putea rani, fara sa se gandeasca ca ar putea sa dea gres in incercarea sa, si fara sa ezite si-a inceput jocul.
Inainte de toate si-a amintit: Zambeste !, iar el...da...el a zambit din rasputeri. Le spunea, le explica tuturor, ego-ul sau crestea, singura incredere pe care o mai avea era in el si aceasta crestea fara sa dea vreun semn de a se termina.
Zambeau si ei, alaturi de el, erau din ce in ce mai uniti, erau din ce in ce mai fericiti. Acei oameni erau atat de apropiati, se minunau si ei, lucrurile mergeau din ce in ce mai bine, plimbari impreuna, certuri constructive, puterea unei relatii, mai mult, mai mult.
Da, ei si ele sunt cei mai buni prieteni ai mei si le multumesc enorm, in fiecare zi, doar pentru ca sunt mereu alaturi de mine atunci cand am nevoie de ei.
Guys : 2R,T.
My ladies: 2D,R,I.
Author: R.
Inainte de toate si-a amintit: Zambeste !, iar el...da...el a zambit din rasputeri. Le spunea, le explica tuturor, ego-ul sau crestea, singura incredere pe care o mai avea era in el si aceasta crestea fara sa dea vreun semn de a se termina.
Zambeau si ei, alaturi de el, erau din ce in ce mai uniti, erau din ce in ce mai fericiti. Acei oameni erau atat de apropiati, se minunau si ei, lucrurile mergeau din ce in ce mai bine, plimbari impreuna, certuri constructive, puterea unei relatii, mai mult, mai mult.
Da, ei si ele sunt cei mai buni prieteni ai mei si le multumesc enorm, in fiecare zi, doar pentru ca sunt mereu alaturi de mine atunci cand am nevoie de ei.
Guys : 2R,T.
My ladies: 2D,R,I.
Author: R.
marți, 7 septembrie 2010
...and it keeps gettin` better.
Cu atat de multa dorinta de a scrie, cu atat de multa putere de a exprima.
Oboseala? Dezamagire? Tristete? Nu, nu vreau sa le mai primesc in viata mea, le-am avut indeajuns. Pot sa zambesc si sa zbier de fericire. Pot sa cand singur pe drum, pot sa privesc cum unele persoane isi intorc privirea spre mine sau dupa mine si imi zambesc sau chicotesc in spatele meu si admir, admir sa vad acele zambete, eu reusind sa le percep ca pe niste accepturi pentru mine fata de lumea intreaga, care ma inconjoara.
In fiecare dimineata ma trezesc mai puternic, mai energic, mai multa viata imi circula prin intreg corpul si simt ca e infinita. Nu, nu e din cauza ta, a lui, a ei, e doar din cauza mea. Cred ca a sosit acel timp, acel climat si acea stare. Timpul, despre care crezi ca e doar un adversar demult invins, climatul in care ai incredere deplina, cand iti doresti ca in urmatoarea zi sa fie soare, te imbraci subtire si ai noroc sa ai parte de vremea potrivita si starea, cea care, brutal spus, iti face viata, starea ta, omule, tu, suflet nebun, patima, placere si foc in inima, tu iti alegi starea in fiecare zi, numai tu te poti controla, numai tu, iar eu, eu sunt doar cel care lupta din rasputeri sa reuseasca acest lucru integral.
Nu, nu am uitat de voi. Va multumesc pentru tot ce faceti pentru mine, voi, prietenii mei cei mai buni, voiP, cei pe care ma bazez in orice secunda si mai ales voi, care mi-ati dat o mana de ajutor atunci cand am avut nevoie.
Va fi din ce in ce mai bine!
Primul articol scris de pe noul laptop.
Oboseala? Dezamagire? Tristete? Nu, nu vreau sa le mai primesc in viata mea, le-am avut indeajuns. Pot sa zambesc si sa zbier de fericire. Pot sa cand singur pe drum, pot sa privesc cum unele persoane isi intorc privirea spre mine sau dupa mine si imi zambesc sau chicotesc in spatele meu si admir, admir sa vad acele zambete, eu reusind sa le percep ca pe niste accepturi pentru mine fata de lumea intreaga, care ma inconjoara.
In fiecare dimineata ma trezesc mai puternic, mai energic, mai multa viata imi circula prin intreg corpul si simt ca e infinita. Nu, nu e din cauza ta, a lui, a ei, e doar din cauza mea. Cred ca a sosit acel timp, acel climat si acea stare. Timpul, despre care crezi ca e doar un adversar demult invins, climatul in care ai incredere deplina, cand iti doresti ca in urmatoarea zi sa fie soare, te imbraci subtire si ai noroc sa ai parte de vremea potrivita si starea, cea care, brutal spus, iti face viata, starea ta, omule, tu, suflet nebun, patima, placere si foc in inima, tu iti alegi starea in fiecare zi, numai tu te poti controla, numai tu, iar eu, eu sunt doar cel care lupta din rasputeri sa reuseasca acest lucru integral.
Nu, nu am uitat de voi. Va multumesc pentru tot ce faceti pentru mine, voi, prietenii mei cei mai buni, voiP, cei pe care ma bazez in orice secunda si mai ales voi, care mi-ati dat o mana de ajutor atunci cand am avut nevoie.
Va fi din ce in ce mai bine!
Primul articol scris de pe noul laptop.
CARPE DIEM!
duminică, 5 septembrie 2010
luni, 30 august 2010
sâmbătă, 28 august 2010
200.
Salut.
Nu stiu daca tu, cititorule, ai mai citit sau nu aici, dar te respect daca vei citi acest articol, dovedesti ca doresti sa citesti ceva diferit, dovedesti ca detesti monotonia si, viata pentru tine nu e doar ceva ce primeste fiecare om, ci este o clipa inaintea alteia ce merita traita din plin.
Sunt oare un romantic? Esti ceea ce simt eu? Suntem ceea ce pretindem a fi? De ce atat de multe intrebari? De ce atat de putine raspunsuri?
Probabil arta e cea care imi da viata. Sunetul, fotografia, scrisul, cititul, toate sunt arta. Arta de care sunt dependent.
Nu stiu daca tu, cititorule, ai mai citit sau nu aici, dar te respect daca vei citi acest articol, dovedesti ca doresti sa citesti ceva diferit, dovedesti ca detesti monotonia si, viata pentru tine nu e doar ceva ce primeste fiecare om, ci este o clipa inaintea alteia ce merita traita din plin.
Sunt oare un romantic? Esti ceea ce simt eu? Suntem ceea ce pretindem a fi? De ce atat de multe intrebari? De ce atat de putine raspunsuri?
Probabil arta e cea care imi da viata. Sunetul, fotografia, scrisul, cititul, toate sunt arta. Arta de care sunt dependent.
Coltii vietii ne inconjoara,
Furia trairii nu inceteaza sa apara,
Nori murdari de ura si vrajire
Ne sfasie in dansul sublim a omului traire.
Ne-am jucat cartea asemeni unei glume,
Iar as-ul l-am pierdut, visand.
Fiorul durerii asupra noastra se abate,
Vei ceda si vom ceda uitarii, vrand nevrand.
Picuri de sange astern pe-aceeasi foaie,
Iar funiile ce m-au legat s-au frant.
Nimic nu imi mai poate sta in cale,
Sa ma dedic acum, sa scriu, sa incant.
Imi vei citi ura in ochi,
Flacari trupu-mi iti va sorti.
Negre urme pe spate-mi vei descoperi,
Si tacut vei sta, privind, fara a clipi.
Ghearele tale imi vor inclesta trupul,
Cu spinii trupului tau ma vei intepa,
Bezna ochilor tai imi va minti cugetul,
Iar tu, pasnic vei sopti:
"Sa mai scrii! Sa scrii! Sa scrii!"
Hypnotic Senses - 200 de articole.
CARPE DIEM!
miercuri, 25 august 2010
luni, 23 august 2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)