miercuri, 18 noiembrie 2009

Atras! ( poezie)

I. Sunt pasionat de arta pura,
Nu iau totul, ca pe o gluma,
Ma simt atras neincetat,
De sentimentul care m-a impresionat,
Ei iubire il numesc,
Dar eu, ca pasiune am sa il folosesc.

II. De ce atras, de ce atat de intens?
Pricep iubirea ca pe un ideal neinteles
Sunt sincer, nu am de ce sa mint
Ating limitele si fac totul ca sa simt,
Pasiunea ca pe un infinit labirint!

III. Atunci cand clipa te-a socat
Vrei sa faci ceva impresionant
Te apropii de EA si ii soptesti:
"Te vreau si nu ma pot opri
Hai fii a mea, in fiecare zi!"

IV. Placerea e de partea ta
Si vrei sa o imparti cu EA,
Iti sopteste ca te iubeste,
Iti dai seama: traiesti doar pentru EA
Si nimic, acest lucru nu il poate schimba!

V. Dar vrei mai mult, esti tentat
Insa nu e vina ta, chiar EA te-a provocat!
Ii spui ca astepti ca o noua zi sa vina,
Sa o petreci cu ea, sa cante muzica in surdina,
Sa fii al ei, sa fie a ta!

VI. O satisfaci inconjurat de iubire
Dar vrei sa stii: Oare, ii e bine?
Insa, EA, niciodata nu-ti va spune
Dar seama singur tu iti dai
Cand EA te vrea si spune: Hai!
O iubesti? La nebunie!
Te va provoca, ai sansa ta
Fii mandru, te iubeste, e numai a ta!

EA = persoana care te face sa iti pierzi mintile, sa ii arati cat o iubesti, sa fii mandru, sa ii multumesti, care te iubeste, te vrea, pe care sufletul tau o vrea!