sâmbătă, 21 august 2010

Numai tu.

First atempt ( dor de a scrie, dor de tine ).

Noi doi nu cunoastem banalul,
Nu ne cunoastem scopurile,
Am pastrat trecutul,
Iar acum, a ramas prezentul si iar, noi.

( stop vers simplu )

Mi-e dor de tine,
Iti caut flacara peste tot,
Vreau sa iti simt vapaia starnindu-ma,
Cauta-ma, priveste-ma, adora-ma!

Nu iti cere scuze in fata-mi,
Priveste-ma in ochi,
Lasa-ma sa-ti sfasii suferinta si gandeste-te!
Au trecut 10, cati vor mai trece?

Ai trupul meu, ai mintea mea,
Nu eu te voi satisface.
Pune-mi orice intrebare,
Fiecare sarut iti va fi raspuns.

( stop vers, start proza )

Cuvintele nu imi sunt de ajuns, dar le folosesc mai mult decat vreau. Te vad inocenta, te vad altfel, te cunosc atat de bine, stiu pentru ce a curs fiecare lacrima a ta, iar dupa fiecare lacrima mi-ai aratat ca imi poti darui si zambete. Ai stiut mereu secretul meu, ai stiut mereu ce simt, ai stiut trecutul si prezentul meu, dar oare, mi te vei alatura pentru viitor?

Haide, ma ai in fata ta, priveste-ma, nu-ti fie teama, stii ca ma cunosti mai bine decat orice fiinta cu viata de pe acest pamant. Apropie-te si ascunde-te in stramtoarea bratelor mele, spune-mi ca nu mai vrei sa pleci, spune-mi ca vrei sa ramai pentru eternitate.

Ramai aici, inchide ochii, saruta-ma ( vei sti, voi spune: "Cat de dor imi era!" )!