Pink - Just give me a reason - Primul pas, dă drumul melodiei.


Clădesc. Clădesc din data de 11 a unei luni friguroase, o zi ca oricare alta, până la ora 19:56. Da, ora 19:56, când în acea mașină, parcă mai interesantă ca oricare alta, m-am apropiat de tine și am pornit pe un drum necunoscut, singur, doar săruntându-te. Dar TU! Tu mi-ai prins gulerul și m-ai tras înapoi, mi-ai arătat că nu îmi dai voie să pășesc singur, ai vrut să vii cu mine, pe strada noastră, cu sens unic, o stradă foarte solidă, pe care putem alerga cu ce viteză vrem, pe care putem fugi de tot ce poate fi doar în spatele nostru, căci în față este un singur lucru: viitorul nostru comun, pentru care fac orice, absolut orice.

Clădesc. Clădesc de 7 luni care au trecut mult prea repede, luni pe care nu le-am simțit, sunt luni pe care le-am trăit din toate puterile, cu bune și cu reale, am luat orice puteau oferi aceste 7 luni. Noi nu suntem de 7 luni împreună, noi suntem de 1 an și jumătate, ba nu! Suntem de 3 ani sau de 5 ani...de fapt, acum mi-a mai curs o lacrimă și am realizat că sunt de la 1 mai 1993 alături de tine și asta pentru că am ajuns să cred că acea chestie ”să fii făcut pentru cineva” chiar există. Într-adevăr, te-ai pierdut puțin în lume până pe 30 iulie 1993 când am venit eu, un leu care îmbină toate trăsăturile demne de această zodie, puternic, pasional, ambițios, rău, aspru, dar totuși, un leu în adevăratul sens al cuvântului. 

Clădesc. Clădesc orbește, am realizat că pot să nu mă hrănesc, să nu mă hidratez și să fiu totuși, mai mult, mai mult decât ți-ar putea oferi oricine altcineva. Dar știi de ce? Pentru că așa simt eu, pentru că asta îmi doresc și pentru că pentru asta trăiesc. Nu e vina mea că te-ai ales cu mine, probabil așa a vrut destinul și habar nu am cât va dura, dar trebuie să fie cel mai intens, cel mai puternic, cel mai bun, cel mai romantic, cel mai!, și asta doar pentru că asta e hrana noastră, hrana noastră e relația noastră. Pot să traversez un întreg deșert fără apă, eu nu am nevoie de ea, am nevoie de tine, iar tu de mine, hai! Spune-mi că înțelegi ceva, spune-mi că e la fel și pentru tine.

Clădesc. Clădesc pentru un viitor perfect, unul demn de tot ce însemn eu, alături de tine, noi. Sunt absolut sigur că din 1000 de cititori, nu vor fi 20 care vor putea să citească cu adevărat acest articol, nici măcar 10 nu îl vor putea reține, nici măcar 5 nu îl vor putea înțelege, dar nu asta contează pentru mine, căci vreau ca 1 ( un ) singur cititor să reușească toate acestea, TU! 

Clădesc. Clădesc, dar este absolut incredibil. Deschid telefonul să îți scriu și atunci apare mesajul pe care deja l-ai scris, în același timp cu mine, ascult aceeași melodie vreme îndelungată, doar ca să văd cum o pot transpune în ”noi”, totul se petrece în oglindă, iar de fiecare dată când suntem aproape, oglinda dispare și sparge orice mică barieră dintre noi.

Asta este, iubito, mă ai ca să te chinui, mă ai ca să te lupți cu și pentru mine, mă ai ca să trăiești o altă realitate alături de mine, mă ai pentru tot ce însemn eu atunci când te apropii de mine și îmi săruți buzele fremătânde de pofta de a te avea. Mă ai ca să mă cerți, ca să mă superi, mă ai ca să te trezești în fiecare zi într-o dimineață perfectă, mă ai ca să fiu eu mai bun și tu mai potrivită pentru noi, reciproc, de fapt, ne avem unul pe celălalt.

Acum, după ce am dat tot ce am putut în acest articol, de la pasiune, freamăt și dor, până la lacrimi, nebunie și tot ce însemnăm noi, mi-aș dori ca după aceste cuvinte pe care le-am scris cu dragoste și cu maximă sinceritate, să mai adaugi un ”te iubesc” după ce aduni într-o frază cuvintele subliniate din paragrafele anterioare.

Știam că la un moment dat, am să cedez din punct de vedere fizic, nu voi ști ce să fac și voi avea nevoie de cineva care să fie acolo, alături de mine, care să știe ce, de ce să facă, care să mă sfătuiască, destul de banal până aici, așa că mă voi rezuma la tot ce înseamnă blogul acesta.

Eu nu îți mulțumesc pentru că mi-ai fost alături, iar fruntea mea fierbinte zăcea molcom și timid în palma-ți care era catifelată și în aroma căreia mă cufundam, visând la un viitor perfect împreună.

Eu nu îți mulțumesc pentru pastila pe care mi-ai dat-o, dar țin să îți reamintesc că un drog perfect este și rămâne un drog perfect și asta deoarece nimic nu îl poate depăși, nimic nu este mai bun calitativ ca el și evident, efectele sale sunt tot ce îmi puteam dori, efecte care îmi înșiră un amalgam de sentimente ce îmi străbat șirea spinării ca niște unghii mult prea ascuțite, provocându-mi o plăcere pe care nu vreau să ți-o descriu, și nu pentru că nu am cuvinte, ci pentru că în final, vei simți fiecare cuvânt al meu ca pe un etern, un etern pe care ți-l dorești pentru noi.

Eu nu îți mulțumesc pentru răbdarea și bunăvoința de care ai dat dovadă în fiecare clipă, pentru apropiere, pentru forța de a face leul să-și revină. Un leu căzut e un leu care trebuie să se ridice, mai triumfător ca niciodată, iar tu ai înțeles asta.

Eu nu îți mulțumesc pentru teama de care ai dat dovadă din cauza surprinderii pe care am provocat-o în mintea și sufletul tău și asta deoarece nu m-ai văzut niciodată așa, răpus parcă de o căldură mult prea neagreabilă pe care nu o pot descrie, o căldură asemeni unei lame de cuțit puțin înfipt în pielea-mi moale, timidă, o lamă ce mi-a străbătut întregul corp la o adâncime mică, fără să îl pot opri, însă tu!, DA! TU! Tu ai prins blestemata aia de lamă în palmă și ai scos-o din mine, asta pentru că funcționăm ca un întreg, un întreg perfect, de neoprit. Asta pentru că poți știind că pot eu, asta pentru că vrei, știind că vreau eu.

Eu nu îți mulțumesc pentru tot.

Eu îți sunt recunoscător prin tot ceea ce însemn eu, și cred că asta e mai mult decât orice mulțumesc.