She told me. ( part 2 )

So, she told me: "Hai sa simplificam lucrurile!".

Dar nu, nu a fost asa! Mai mult accent: nu a fost deloc asa. Imi pare o straina, o alta, ca oricare alta. O bag in seama rar, e ciudat, raspunde greu, ma plictiseste, dar insist. Ceva vrea sa fie cu mine, niciodata nu imi voi da seama ce. Imi povesteste despre ea, citeste mult, mi se arata, poarta niste ochelari care o fac mult mai sexy decat parea pana atunci. Ii prezint o mica parte din mine, tace, rabda si ma avertizeaza ca sufera dupa unul, dar cui ii pasa? Nu sunt aici sa repar greselile nimanui, sunt aici sa fac propriile mele greseli. ( Asta nu seamana deloc a Hypnotic Senses, asa-i ? )

Ii vorbesc in metafore si ii simt parca inima batand mai tare, face pe inabordabila si imi linisteste orice speranta. Ma cearta, "asa nu e bine", "esti prea grabit", "esti..nu esti". Dar ma gandesc apoi la rujul ei din poza de profil, parul negru, ochii negrii, dar nee...rujul! Rujul e rosu aprins, parca si-ar fi scaldat buzele in sangele celor raniti, celor raniti de durerea refuzului ei. Si ma gandesc, e posibil sa sfarsesc la fel, dar nu imi pasa, rujul fie devine mai rosu, fie mi-l imprumuta, de pe buzele ei, pe buzele mele. Sunt pregatit sa o rapesc, sa o am, sa o innebunesc, sa declin, sa inclin, sa strabat si sa razbat. Agilitatea din ochii ei e eleganta, ii si vad cum imi controleaza fiecare centimetru al pielii si stiu ca un pocnit din degete va fi de ajuns sa ma aiba, asa cum nu m-a avut nimeni pana acum.
Ii las libertate si loc, dar stiu ca nici ea nu are culoare, nu are spectacol, nu are teatru, nu are nimic...fara mine. Daca ar fi sa o compar, as compara-o cu o chitara bass, una acordata perfect, puternica, pe care atunci cand vrei sa o atingi sa canti, iti va face inima sa bata de doua ori, o data. Vreau sa ii vad elanul si nebunia, e salbatica si nesupusa, tace si stie ca mi-o doresc, dar ma tine, ma opreste sa o prind. Ma duce spre o iesire sau o intrare, e o usa aici. Ii vad cutele rochiei pe fundul tonifiat si ma lasa sa ma apropii. Intram. Sunt trei pereti albi, iar pe cel rosu isi aseaza ea spatele, zambind si sarind de pe peretele rece care ii atinge spatele gol. Rochia ii deseneaza un corp perfect, iar miscarile lascive o fac sa para din alta lume. Ii curge lin degetul aratator de pe buza inferioara si isi deschide usor decolteul, imi face semn si ma apropii de ea.
"-Vino, numele meu este..."
"Robert, încântat!"

She told me.

E atât de plăcut drumul, e liniște, e calm, muzica în surdină, te urmez, exact acolo unde vrei să mă duci. Habar nu am unde mergem, dar nici nu mai contează...e cu tine, e bine. Voci mult prea sexy se aud prin difuzoare, iar gândurile mele duc la tine, duc la tot ce însemni tu. Ajungem. 
”Babe, stinge toate luminile!”
- Babe, măcar una...în baie?
”Lasă doar ușa crăpată, nimic mai mult!”
Și a insistat, și am făcut ca ea. Și puteam să destind câteva nuanțe roșii de bumbac și puțină dantelă, care-i acopereau corpul. Corpul ăla perfect, tandru, fin, nebun și însetat de mine. Vin în spatele ei, ne privim în oglindă și zâmbim, nu mai e nimeni așa. E liniște în toată camera, dar se aud câteva șoapte fine ”babe, te vreau, babe..”. E cald, simt picuri de sudoare pe frunte, cad și se lovesc de pieptul ei, îi e la fel de cald ca și mie, și nu e din cauza caloriferelor. Ne oprim, vrea duș, vrea liniște, vrea să îmi spună tot, dar are principii care o opresc. Se așează în cada cu apă caldă, nu e fierbinte, cum îi place ei. E frapată: ”Nu am mai lăsat pe nimeni să stea cu mine în baie!!” Am lăsat ușa deschisă și m-am așezat înaintea tocului, pe jos, admirând câteva șuvițe ude de păr, un zâmbet clar și puternic, și ochi, ochi verzi, pierduți prin ochii mei. Povestim, îmi spune, mă îndepărtează, îmi spune de ce nu e bine, îmi explică și trage concluzia: ”darling, ești minunat”. 
Mă satur să îi explic, îi arăt de ce ea, îmi descriu sentimentele cu fapte, cu trăiri. Îi sărut buzele umede și închide ochii ( mereu îi închide ), o mângâi, o alint și vreau doar să fie fericită, așa cum merită. O scot de acolo, parcă extenuată. E ca o pisică, tandră, mârâie, se gudură pe lângă mine, știe că urăsc pisicile, dar știe că în cazul ei pot face o excepție. Îi simt trupul fierbinte lângă al meu, își așază capul pe pieptul meu și începe să se încarce, îmi ia din energie, din tinerețe și mă face iar să o ador. 
Trec 3 sau 4 ore, atât poate dura un somn cu muza, își deschide ochii, iar eu o deschid pe ea. Îi ating puțin gâtul, e dimineață, o sărut ușor, e totul în ceață, în liniște și e al naibii de bine. Mă ridic, fac duș, mă usuc, mă îmbrac, sunt asemeni un zeu, acum de neoprit, și totul datorită ei.
Știe prin ce am trecut, știe cum sunt și știe că am un singur motto în viață: Only God can stop me!

So, she told me: ”Hai să simplificăm lucrurile”, și așa a început tot.