miercuri, 24 noiembrie 2010

Servus.

Nici nu stiu ce poate iesi.

Esti aici, esti chiar langa mine si iti spun atat de multe, oare e bine ce fac? Oare gresesc? Nu nu nu, stai. As vrea sa iti simt buzele navalind, precum un fior nemasimtit de trupul tau, asupra mea, saruta-mi gatul, saruta-mi buzele, nu , nu, nu, nu te opri.
M-am apropiat de tine, erai un spirit calm, pasnic, te simteam, stai putin, nu te cunosc asa, unde e "te vreau acum, numai pentru mine?" Am pierdut eu ceva? Inchide ochii, ma apropii, nu stiu ce fac, nu stiu ce face, totul va veni de la sine, poti, si poate, urmeaza-ti instinctele. 
Fum, nu, nu de asta aveam nevoie, taci, n-am nevoie de scuze, sunt aici pentru tine. Nu pot sa cred, imi fug mainile, nu ma pot abtine, apropie-te, unde esti? Ce faci? Subiecte grele, dezbateri, pauza, ahh, atinge-mi obrazul, apropie-te, mai mult, mai mult, inchide-ti ochii si fii sincera, fa ce vrei tu, intoarce-te sau joaca-ti cartea.
Priveste rasaritul asta, tine-ma strans de mana, nu pot sa cred ca esti aici. Nisipul e atat de uscat si de fin, sapa in mine un sarut lung, sublim, imbratiseaza-ma precum valurile imbratiseaza plaja, contruieste un castel din inima mea si ia-l tu, pe tot. Sunt nebun, nu, nu, nu, nici asa, nu ma vei intelege, iti dau voie sa ma cunosti, iti dau voie sa ma intelegi, nu, nu pentru ca vreau, ci pentru ca meriti.

Putin romantism:

Trupul tau arde, esti precum o flacara, rosie, puternica, nu, e prea putin pentru tine. Esti oceanul in care trupul meu pluteste.
Ochii tai, nu, nu vreau sa vad nicio urma de lacrima, acele doua safire sunt unicul inteles acum, eu stiu asta, tu?
Arunca-mi o clipa din noi, descrie-mi peisajul asa cum ti-l doresti, de restul ma voi ocupa eu. Nu, nu e nevoie de lumanari, nu e nevoie de sampanie, e nevoie de o picatura din drogul meu, ascuns in trupul tau, ca sa redevin iar dependent.