duminică, 24 martie 2013

Power.

When you feel down, when you just can't get yourself back in business, then you should also remember that you are here, in the middle of this planet, and this planet is yours, why? Because you can have it.
I'm suffering, I'm feelin' it from my bottom to the last piece of my top so I'll simply choose to get over it, why? The best decisions are taken for you by someone you'll really love at one moment. There is no color in my life now, just a big white wall and the black shadows of mu tears spreaded all over the place...and, somehow, I watched carefully for those little drops which falled from my fists and they were unable to keep me calm, to keep me safe, to secure me from myself. 
Even I will not sleep, I will simply choose to keep my heart in a good condition, because I am strong and I will always be prepared for worst, because I will never know when it may come. 
I prefer respect, instead of yelling, I also choose the hardest way to maintain my spirit clean, even if I'm dying inside, you'll never understand why, whoever you are or will be.
It hurts the most when you fill you give too much, when you think is way too good to be ruined, when you simply choose to fight for, instead of not even give a f*** about it. 
That's who I am now, because it hurts, but I will be a complet new person tomorrow, because that's life: we must fight to get the best from the rest spreaded all over us.

marți, 19 martie 2013

Heart quotes.

Ia-mă exact așa cum sunt, pentru ce sunt și de ce sunt. Un infern lexical îmi zace în creier și sunt sigur că pot face rău chiar și celei mai dure persoane din viața mea sau a oricui altcuiva. De ce? Pentru că pot. Răutatea nu este un defect, ci o calitate. Mă poți lua până la capăt, ia-mă cât mai departe, știu că asta vrei, știu că asta aștepți, așa că...te provoc, pur și simplu !

Îmi este dor de zilele de vară, mi-e dor să ascult Deadmau5 în mașină și să simt bass-ul puternic în coloană, mi-e dor de fiecare pas făcut cu ochii închiși pentru că nu vedeam din cauza soarelui, îmi e dor de hainele pe care le purtam și de parfumul lor descris de o nuanță puternică de iasomie în combinație cu ceva plante verzi. Dar...din păcate, nu îmi e dor de mine, și asta pentru că m-am schimbat. Mult. Poate prea mult.


Schimbare =  Acțiunea de a (se) schimba și rezultatul ei; schimbat. Nimic mai simplu de atât, dar iată că nu e așa. Schimbarea mea se datorează valorilor. Simt că m-am schimbat, simt că am devenit mai rece, mai rău, mai dur și toate astea pentru că, în mod clișeic: viața m-a învățat, dar a rămas o excepție.

Fericirea este o alegerea, la fel persoană iubită, succesul, dragostea sau pur și simplu: viața. Am devenit răbdător și am înțeles că nu trebuie să cer informații, dacă cineva consideră că trebuie să mi le oferă, o va face, altfel...nici nu am nevoie de ele. Am descoperit că încrederea este o virtute și prea puțini suntem capabili să o avem cu adevărat. Încrederea nu se capătă din mesaje, apeluri sau chiar cuvinte, încrederea se capătă. Punct. 

Pot fi un vulcan de răutăți, opus milei, un groaznic obstacol deloc obedient, însă nu sunt, am ales înțelepciunea și răbdarea ca o cale de ieșire din toate. Poate că nu sunt foarte bun, nici măcar bun, uneori, însă nici nu vreau asta, și nu e din cauza mea, ci din cauza ta, că nu ai ajuns să mă cunoști atât de bine. 

Sinceritate. Sinceritate. Sinceritate. M-am schimbat, am uitat cum e să minți, am uitat să am motive pentru care să o fac. Sunt propriul meu univers de adevăr și oricine mă minte, nu mai are loc în el, oricât de important ar fi pentru mine. 

Dorința de a mă afirma m-a ajutat, m-a ambiționat, lucruri banale m-au ridicat enorm: ”nu lăsa pe mâine ce poți face azi!”, am ales durerea în loc să mă vait că nu îmi e bine. Am spus-o și o mai spun: durerea fizică e insipidă, prefer pumni, picioare, gloanțe, tăieturi, frânturi în locul unui gram de durere sufletească. 

Iubirea este o artă. Arta de a fi magnetic pentru cineva, arta de a-l face să fie dependent de tine, arta de a-l sătura fără să îi dai de mâncare și arta de a-i înceta setea fără lichide. Iubirea este un univers de trăsături umane, exploatate în regim de tortură și asta doar pentru că pur și simplu, eu, personal, vreau mai mult, și nu mă pot opri. Iubirea reprezintă instinct, acte nejustificate, trăiri intense, dorință, abstinență, putere, orgoliu și nu în ultimul rând fericire.

duminică, 3 martie 2013

Lipsești...

E atât de liniște, obosesc stând și gândind secvențele unei vieți perfecte. Mi-am aranjat căștile în așa fel încât să nu mai aud și mi-am izolat mintea în versuri...

Uneori, mă răscolesc singur și caut în mine ce nu găsesc în nimeni, simt o oarecare milă sau o durere...în fine, lipsești. Ferestrele sunt atât de curate...mă pot regăsi în ele ca într-o oglindă, cerul e atât de pașnic, într-un decor mult prea banal, prea cuminte pentru mine, mediul e și el timid, timid în comparație cu neînfricoșata mea dragoste.

Sunt cuvinte de duminică, versuri, sentiment, dor, lipsă de extaz, dar ce e cel mai bine, e că nu vreau să spun nimic, doar că lipsești. Îmi e mai bine când nu știu, e mai bine să nu vreau să aflu, ielele se învârt între acești 4 pereți, iar mie îmi e dor de tine...sau, mai bine spus, de noi...

Laura Pausini - Strani amori...la fel ca dragostea noastră, ciudată, nebună, falnică...dar nu, nu e asta ceea ce simt nevoia să spun acum. Sacrificiile, dorința, voința...mai vezi ceva? Mai e ceva la fel? 

”10 zile...trec absurd de nu știu, cum nu știu, pe unde nu știu...
 10 vieți de-aș sta cu tine...tot ar fi puține”. - eh...asta nu o vei înțelege niciodată, nu pentru că nu vrei, ci pentru că nu poți...”10 întâmplări ciudate și-o minune...te-au adus în casă...” - într-adevăr, o minune a fost când am fost ghidat și absorbit de tot ceea ce însemni tu...

”Doar TU vii, dar și pleci, 
Nevăzut, neștiut, calm și tăcut,
Ca o privire...
Doar TU iei, dar și dai...
Viață unui sărut, 
Ce l-am pierdut, 
Prin lacrimi de iubire...” - Vreau să înțelegi...și poate vei spune că așa e...versurile au o însemnătate perfectă, să asculți și tu, poate vei trăi și tu la fel ca mine...”vreau să fiu inima ta, să mă poți păstra, până când se va sfârși totul, într-o zi...” peste exact 83 ani, 7 luni și 22 de zile. Să nu spui nimic, să taci, nu vreau să aud nimic, am să mă ridic mai sus decât îți poți imagina vreodată, am să zbor și voi zbura atât de sus...

”Mai am o singură întrebare:
Oare tu știi cum doare?
Când te privesc mereu...
Ești tu sau mi se pare?
Oriunde vâd chipul tău!”

Să mă ierți, să mă ierți că nu pot doar să iubesc, să mă ierți că totul e mai mult când vine vorba de mine, să mă ierți că sunt atât de eficient când sunt alături de tine, iartă-mi inima...pe care am uitat-o la tine, te rog să taci acum, lacrimile au ajuns...