”Gata, gata cu minciuna, gata cu banalitatea, gata cu tot...” Plec departe de toate necazurile din viața mea, plec departe până am să găsesc o zi mai bună...
Zidul dintre realitatea și visul meu este atât de gros, parcă infinit ca lungime, parcă înfricoșător. Știu că trebuie să fiu cel mai bun lucru din viața mea, cel mai bine-ascuns defect, trebuie să fiu apogeul pe care să vreau să îl depășesc, trebuie să-mi fiu trecut, prezent și viitor.
Sunt străinul de care mă tem cel mai tare și asta tocmai pentru că mă cunosc extraordinar de bine. Niciun dram de dreptate, de claritate, nimic legat în articolul ăsta..., dar nu, nu vreau să înțelegi nimic, vreau doar să mă cunoști, citește-l iar, hai!, ascultă vocea interioară. 
Ascultă-mă! Simte-mă! Gândește-te la mine, urăște-mă, iubește-mă! Vreau să stai în fața monitorului și vreau să-ți știu lacrimile păstrate în colțul ochiului, dă ochelarii deoparte și relaxează-te. Citește mai intens! Îți vei aranja părul și te vei relaxa, te vei gândi la mine, la ce am scris, la motivul pentru care am scris. Vei sta comod și vei urmări rândurile următoare:
”Bună dimineața, drog perfect! Bună dimineața, iubito! Bună dimineața, îngerul meu! Nu știu cum să îți spun pentru că tu ai adunat tot ce e mai bun din mine, din tine, din noi...Uneori, unii oameni nu mă înțeleg, uneori, simt că există durere, simt că ea mă sfășie, simt cum mă despic în mii de bucăți de parcă aș fi inutil, de parcă aș fi diamantul de care m-am ferit mereu, doar pentru a nu-l distruge. Tu nu fă ca mine! Nu-ți lăsa lacrima să-ți urmeze conturul chipului, să îți atingă buzele, dar nici nu o șterge, las-o în voia ei...Nu lăsa nimic să te oprească, și luptă! Luptă mai dur ca niciodată, fii puternică, ridică-te, iar atunci când crezi că ai obosit, gândește-te că e mult mai rău și trebuie să reușești! Hai! Ia-mă de mână, eu deja fac tot ce ți-am spus, mi-ai redat puterea, mi-ai redat ambiția și e timpul potrivit ca leul să se nască din nou. Prea multe nopți nedormite, prea multe vise spulberate, prea mult chin pentru același om, prea multă suferință în același suflet, prea mult ca să îți mai pot face și eu ceva. Sunt echilibrul tău, sunt greutatea de care viața ta avea nevoie pentru a sta în balanță. Sunt aici ca să șlefuiesc diamantul care-ți înconjoară inima și mai ales, sunt aici ca să te prețuiesc, să te respect și să te iubesc așa cum nimeni nu a mai făcut-o sau o mai poate face”.
Iar după ce le-ai urmărit, îți vei da seama că nu e nimic mai important de făcut decât să lupți, să fii puternică și, în plus, ai câteva gânduri cărora trebuie să le faci față și mai multe obstacole cărora trebuie să le dovedești că dragostea sinceră și eternă există. 

Acum ia-mă de mână, strada noastră are sens unic și noi suntem mult prea aproape de începutul ei!