Apari tu în viața mea, să schimbi tot, să înnebunești universul gândurilor mele și ca și cum aș fi căzut în eclipsa sufletului meu, văd negru, pustiu, dar apari tu, și...iar, schimbi tot.
   E înțelept să mă cunoști așa, ca un simplu om, dar să vezi în mine esența unui miracol, miracol ce suntem fiecare dintre noi, dar prea puțini realizăm asta. Las abstractul la o parte, căci trebuie să-ți menționez amorul.
   Mă simt plin de tine. Vii, zâmbești, scrii, uiți, ierți, râzi, dormi, te trezești, normal, de-a dreptul banal pentru orice tip de persoană, dar când faci tu asta, e altfel, și știi de ce? Pentru că eu vreau să văd lucrurile așa.
   Îmi lipsești când plouă, și când e soare...îmi lipsești dimineața, la prânz și de multe ori și seara. Îmi lipsești când ești harnică sau când dormi, îmi lipsești când vii sau când pleci, dar cred că ce e cel mai important de spus, este să îți spun că îmi lipsești doar atunci când respir.
   Sunt mândru de frumusețea șoaptelor noastre și de surăsul cald al sentimentelor ce zac în noi, sentimente care ard, care se încing la fel de puternic cum buzele tale-mi sărut trupul într-un freamăt constant. Sunt mândru de precizia sărutului tău car enu ezită să mă surprindă prin finețea și noblețea sa.
   Nu e important să citești doar anumite cuvinte, nu trebuie să ți se urce la cap sau să mutăm munții din loc. Am vrut să îți spun aceste cuvinte doar pentru că meriți, iar în esența cuvintelor mele vei găsi esențialul dragostei, dar și al iubirii mele, căci e o diferență mare între aceste două. Sărut dulce!