joi, 5 mai 2016

She told me. ( part 2 )

So, she told me: "Hai sa simplificam lucrurile!".

Dar nu, nu a fost asa! Mai mult accent: nu a fost deloc asa. Imi pare o straina, o alta, ca oricare alta. O bag in seama rar, e ciudat, raspunde greu, ma plictiseste, dar insist. Ceva vrea sa fie cu mine, niciodata nu imi voi da seama ce. Imi povesteste despre ea, citeste mult, mi se arata, poarta niste ochelari care o fac mult mai sexy decat parea pana atunci. Ii prezint o mica parte din mine, tace, rabda si ma avertizeaza ca sufera dupa unul, dar cui ii pasa? Nu sunt aici sa repar greselile nimanui, sunt aici sa fac propriile mele greseli. ( Asta nu seamana deloc a Hypnotic Senses, asa-i ? )

Ii vorbesc in metafore si ii simt parca inima batand mai tare, face pe inabordabila si imi linisteste orice speranta. Ma cearta, "asa nu e bine", "esti prea grabit", "esti..nu esti". Dar ma gandesc apoi la rujul ei din poza de profil, parul negru, ochii negrii, dar nee...rujul! Rujul e rosu aprins, parca si-ar fi scaldat buzele in sangele celor raniti, celor raniti de durerea refuzului ei. Si ma gandesc, e posibil sa sfarsesc la fel, dar nu imi pasa, rujul fie devine mai rosu, fie mi-l imprumuta, de pe buzele ei, pe buzele mele. Sunt pregatit sa o rapesc, sa o am, sa o innebunesc, sa declin, sa inclin, sa strabat si sa razbat. Agilitatea din ochii ei e eleganta, ii si vad cum imi controleaza fiecare centimetru al pielii si stiu ca un pocnit din degete va fi de ajuns sa ma aiba, asa cum nu m-a avut nimeni pana acum.
Ii las libertate si loc, dar stiu ca nici ea nu are culoare, nu are spectacol, nu are teatru, nu are nimic...fara mine. Daca ar fi sa o compar, as compara-o cu o chitara bass, una acordata perfect, puternica, pe care atunci cand vrei sa o atingi sa canti, iti va face inima sa bata de doua ori, o data. Vreau sa ii vad elanul si nebunia, e salbatica si nesupusa, tace si stie ca mi-o doresc, dar ma tine, ma opreste sa o prind. Ma duce spre o iesire sau o intrare, e o usa aici. Ii vad cutele rochiei pe fundul tonifiat si ma lasa sa ma apropii. Intram. Sunt trei pereti albi, iar pe cel rosu isi aseaza ea spatele, zambind si sarind de pe peretele rece care ii atinge spatele gol. Rochia ii deseneaza un corp perfect, iar miscarile lascive o fac sa para din alta lume. Ii curge lin degetul aratator de pe buza inferioara si isi deschide usor decolteul, imi face semn si ma apropii de ea.
"-Vino, numele meu este..."
"Robert, încântat!"