sâmbătă, 5 mai 2012

Priviri de neînțeles.

Și mă privești. Și taci. Și lași tot ce mă înconjoară să devină palid, închizi nuanțele și îmi redai imagini în alb și negru. Ai închis apa la culoare  și mi-ai luat aerul pentru că ai vrut să trăiesc numai cu tine. Simt căldura din tine cum vine, mă inundă și mă face să transpir atracția care mă face să îți vreau iar buzele. Curba lor, finețea, și ochii tăi...mă privești, taci și totuși, îmi spui atât de multe. 
Sunt simplul călător și ruta mea e inima ta, am pierdut coordonatele, dar mă bazez pe instincul atracției, e ușor să te vreau, e ușor să ajung la tine, însă e greu să te am. Îmi era dor de ochii tăi, mi-era dor să fii tu, să mă cerți, să fii rea, să îmi spui că sunt nebun și da , spune-mi de un milion de ori, pentru că mai vreau și îmi place. Și...apropo, sunt nebun după tine, deci....suntem chit?
Tu! Taci! Nu-ți mai mișca buzele, nu vreau să-ți aud glasul, vreau să te apropii și să mă strângi în brațe, vreau să te simt mai aproape, vreau să găsesc speranță în tine, vreau să aleg bine pentru tine și vreau să îți fie bine cu mine. 
Priviri, abstract, neînțeles
Tu, aproape, eu
Ochii, atingerea, sărutul
Moale, tandru, inezitant
Dorință, pasiune, fără regret.