joi, 13 iunie 2013

Costum.

Puțin abstract deslușit de lumina slabă a veiozei, aceleași culori perfect relaxante și începem ceva, ceva care nu știu ce va însemna, ce va fi sau ce va conține, nu mai contează, începem.

Un calm apăsător zace în acest loc, vântul adie parcă pașnic, însă dorința mea dăinuie și vreau, mai mult, mai tare. Vreau să port un costum, elegant, extrem de elegant. Vreau să fie compus din 3 piese și o pereche de pantofi aproape perfectă, căci pentru perfect, am să definitivez eu aspectele necesare.

Aș vrea ca în primul rând să fie de o culoare bej, nuanțată de niște dungi maron extrem de fine. Destul de simplu...huh?! 

Aș vrea să port un sacou de masculinitate în care să ascund același corp de care sunt mândru și voi lăsa acest top să îmi desăvârșească dorința mea veșnică de expansiune, de realizare, dorința de a reuși în viață și de a atinge target-uri mult prea înalte, dar de care nu am reușit să realizez niciodată până acum că ar trebui să mă feresc de ele. Sacoul va fi cambrat și va strânge la mijloc un complex de virilitate și în elemente ce îmi vor trasa liniile corpului sincerității și al eternului romantic în care am pătruns de aproximativ 8 luni.

Aș descrie pantalonii ca fiind drepți, o dungă perfectă a vieții prin care trecem cu toții, dar pe care prea puțini știm să o apreciem. Am să cer ca acești pantaloni să fie exact cât lungimea membrelor mele, astfel voi știi să îmi aștern fiecare trăire, fiecare sentiment și fiecare dorință pe atât cât ei îmi vor permite, lăsând în abundența nuanțelor de maron păreri, concluzii și satisfacții a tot ceea ce am trăit, ceea ce am savurat și din plin și probabil, ceea ce nu voi uita niciodată.


Cămașa...Un perfect de alb, imaculat, simplu în care să scufund pete de plăceri nevinovate și pe care să o pătez cu puncte roșii, puncte primite pentru fiecare faptă bună pe care am făcut-o, dar și pentru fiecare faptă rea pe care am reparat-o. Va avea un guler special pentru papion, perfect drept, tare și care va găzdui un papion vișiniu, de dimeniuni medii, un papion ce va strânge între ”brațele” sale fiecare trăsătură a mea, care s-a dus, s-a schimbat, s-a reparat și mi-a arătat nu doar că pot fi mai bun, ci că pot fi mulțumit și că eu chiar pot mulțumi și pe altcineva.

Au rămas pantofii, piele întoarsă, fină, la fel ca tandrețea și pasiunea care zac în viața mea, căci cu ele am reușit să adun, să atrag, să păcătuiesc și să remarc ușor, ușor, că drumul cel bun este acela pe care îl găsești în compania acelei fete, pe care o vei considera mereu adorabilă și fără de care nu prea ai sens. Vor fi maron, extrem de eleganți, la fel ca tot ce însemn eu, căci viața noastră o primim cu toții, însă felul în care o trăim este strict alegerea noastră.

Și, deși am menționat cele 3 piese, aș vrea să mai adaug ceva, detaliile. Cămașa va avea butoni argintii, în carouri, iar fiecare carou reprezintă fiecare minciună pe care am renunțat să o spun și am ales totuși, să divulg adevărul, chiar dacă de multe ori nu mi-a fost favorabil. Lănțicul de la gât va avea colier negru, iar el va fi ascuțit și argintiu mat, atât de mat încât pe el va putea curge perfect fiecare lacrimă vărsată și atât de ascuțit încât va înlătura orice suferință care va vrea să se mai apropie de mine și de tot ce însemn eu. 

Ceasul va fi același, în timp real, căci asta e viața mea, iar timpul acesta este cel în care trăiesc.

Mulțumesc.