joi, 5 august 2010

Absolut....nimic.

Nu ma mai zbat, nu are rost acum. Nu am sa fiu eu bunul samaritean aici, nu am sa ma abat asupra aceluiasi subiect incontinuu, pentru ca imi provoaca durere.

 Acum ascult muzica, ma duc sa mananc, sunt si mai obosit, dar nu mai conteaza, o sa reusesc intr-un final, desi voi reusi, probabil, dupa prea multe esecuri.

Petale ascutite sa-mi loveasca chipul
Pieptul sa-mi fie brazdat de urme de bici
Piciorele sa nu mai simta durere
Sa alerg, mai tare decat am putut vreodata.

Fruntea si obrajii visinii sa-mi fie
Sa-mi cititi furia si ura in priviri
Sa va luptati cu mine fara rost
Sa va urasc, cand, de fapt, va iubesc.

N-am nevoie de niciun cuvant
Mila, lepra sa fie pentru mine, sa fug de ea
Ura sa-mi fie exercitiu, si sa-l depasesc mereu
Puterea sa-mi fie in inima
Ca sa merg mai departe, mai inversunat, ca o furtuna, prin inimile voastre !.

                                                                                                    
                                                                                          By Robb.

Oboseala.

Si priveste, omule, inca 24 de ore fara somn.