marți, 29 noiembrie 2011

Obsolence.

Just smile, without a reason why,
And fight as hell for simply finding your way,
This rain of tears over my heart,
It is like a broken love and a heart fallen apart.


De ce să primești totul ușor? Noi, nu am știut niciodată să apreciem acest lucru. Ne-a plăcut mereu să complicăm lucrurile, să le distrugem ușor, bucățică cu bucățică și asta doar ca să ne doară mai tare. Am înțeles în subconștientul nostru că binele vine cu greu la noi și trebuie să luptăm pentru el, dar nu ne-am gândit că binele unei iubiri vine ușor și asta este cea mai puternică lovitură, pentru că suntem mult prea precipitați ca să îi putem înțelege simplitatea.


Nu scriu pentru că îmi pasă, nu scriu pentru că îmi place, nu scriu pentru voi, scriu pentru că vreau să mă descarc, sunt sincer aici și e singurul loc unde n-am putut minți niciodată. Am nevoie să scap de fiecare forță negativă din mine, nu mai știu cum sunt, ce sunt, unde sunt și mai ales, de ce sunt...Mi-e dor de simplitatea mea la fel cum îmi e dor să te văd pe tine simplu sau pe tine simplă, să uit că lumea ne-a făcut mai puternici, dar și mai răi, să uit că lupt în fiecare pentru mai bine și să văd că e tot mai rău, să uit că lupt contra durerii și o trăiesc din plin.


Aceeași privire uitată în tăcerea unei inimi de mult apuse, aceeași tastatură șoptind alte urme de cuvinte rele fără vreun înțeles, creionul aruncat pe foaie și fiecare idee în același coș de gunoi. E o strofă al cărui vers nu îl mai înțeleg, un ritm mult prea puternic pentru o inimă atât de lentă...


Dacă pot să evit, aș face-o, să trec, să sper, să merg mai departe și să spun:” Am 1000 de probleme, dar le fac față!”, aș vrea, din păcate nu pot. 

sâmbătă, 26 noiembrie 2011

Arta de a iubi.

A vorbi despre iubire nu este un pericol, nici o șansă, nici un adevăr sau o minciună. Și știi de ce cititorule? Pentru că noi, oamenii, nu vom reși să vorbim vreodată despre iubirea adevărată, specia noastră nu e capabilă de acest lucru, vom eleva legile fizicii, vom inventa noi sisteme de combatere a bolilor ereditare, vom reuși să combatem chimia și fizica cuantică, precum și presupusele arte umaniste, dar despre iubire nu vom putea vorbi niciodată, nu vom putea scrie, pentru că nu putem face acest lucru, nu putem vorbi despre iubire pentru că noi vorbim iubire atunci când simțim asta.


A simți pasiunea străbătându-ți întregul trup, mintea și emoțiile, a vorbi cuvinte sincere, a șopti amor sublim, precum și a trăi din iubire reprezintă un sentiment demn de admirație, pe care poate, fiecare din noi reușește să îl țină în frâu o singură dată în întreaga viață. Combatem durerea, luptăm pentru a trece peste cele mai grele obstacole ale vieții, plângem, simțim, doare, doare mai tare, dar reușim să trecem peste. Cu iubirea ce faci?


Sunt sigur, drag cititor, că ai simțit iubirea până în capătul puterilor tale și ai observat că nu îți oferă altceva decât plăcere, pasiune și o tandrețe complet ieșită din banalul fiecărei zile. Simți un trup cald alături de al tău, trăiești într-o ceață adâncă, lipsită de sens, de lumină, dar o adori, adori umbrele care-ți ating tandru trupul, ador buzele care se lipesc de gâtul tău, la fel cum adori fiorul mâinilor sale fierbinți pe spatele tău. Îi simți forța tremurând, reușește să spulbere fiecare părticică din tine, lupți și îi faci față, pentru că poți, pentru că vrei și pentru că nu te poți opri.


Iubirea e arta de care fiecare îndrăgostit este pasionat, iubirea e esența unei vieți sublime, încadrată într-un peisaj macabru, trist, monoton sau cum vrei tu să îl descrii, peisaj pe care îl colorează, îl luminează și îl face așa cum nu am reuși să ni-l imaginăm vreodată.

duminică, 20 noiembrie 2011

Spune-mi de ce ma iubesti.

Inchide ochii si sterge acea lacrima de pe chipul tau. Strange-ma de mana, atinge-ma, saruta-ma, simte-ma, fii tu. Priveste in ochii mei si spune-mi adevarul, spune-mi cum ma iubesti, spune-mi cat ma iubesti, lasa buzele tale sa-mi sopteasca iubire si da-i inimii tale destula putere cat sa zbiere sustinand iubirea pe care o porti pentru mine. Ia-ma in brate, strange-ma puternic si adu-mi aminte ce insemn eu pentru tine...

Te iubesc pentru ca stiu ca esti persoana care daca m-ar vedea plangand, s-ar apropia sa-mi stearga lacrima si sa-mi mangaie chipul. Te iubesc pentru ca stiu, m-ai cauta daca as disparea, chiar si pentru cuvinte. Te iubesc pentru ca ma intreb 'Unde e ea?' atunci cand telefonul nu suna. Te iubesc pentru fiecare secunda...stai, romantism.

Te iubesc pentru ca esti cea care ma mangaie si imi sopteste iubirea doar prin cuvinte simple, lasandu-si inima sa se ocupe de restul. Te iubesc zambind, te ador plangand, am paradisul nostru atunci cand suntem impreuna, avem echilibrul nostru, sarut, lacrima, fericire, durere, iar, iubire. Te iubesc pentru ca iti spun asta si pentru ca o simt, la fel cum atingerea ta imi umple inima de caldura, ma faci sa iert, sa trec, sa uit, sa iubesc. Te iubesc pentru ca stiu ca oricat te-ai schimba, te-as putea recunoaste fara o a doua sansa. Te iubesc pentru ca atunci cand strang in brate intreaga lume, imi dau seama ca esti tu aici, in bratele mele. Te iubesc pentru ca ma iubesti, nu uita.
Tu ai scris articolul asta.