vineri, 4 iunie 2010

Doare.

Da, doare, doare tare de tot.Nu scriu aici pentru publicitate, nu scriu aici ca sa pierd vremea. Asa cum am spus si in primul articol, scriu aici atunci cand sufar, cand sunt fericit si atunci cand simt ca pot compune ceva care sa aiba sens, insa nu asta e ceea ce conteaza.
Nu vroiam sa te dezamagesc, nu vroiam sa fiu eu acul, iar tu perinita care va fi intepata. Nu stiam ce fac, poate nu am sa stiu nici de acum incolo, dar tu existi, esti aici, in inima mea, acolo unde te-am pastrat mereu, ca pe cel mai pretios element, elementul de care am avut mereu nevoie. Nu trebuie sa fii pentru mine, nu trebuie sa imi vorbesti, nu trebuie sa ma saluti, nu, nu esti obligata sa faci nimic ce mi-ar face bine, desi ar fi extrem de bine, de placut. Orice ar fi, existi si asta imi e de ajuns.
A durut, au curs lacrimi, multe, multe lacrimi. Iarta-ma, dar trebuie sa recunosc : doare in continuare. De ce tocmai tu?. Cum se poate ca tocmai tu sa nu ma recunosti?. Nu, asta e un haos, a fost o lovitura teribila. Desi e un cliseu, nu doresc asta nici celui mai crunt dusman al meu. Sa nu te recunoasca cel mai bun prieten e durere sufleteasca si da, doare mai tare ca orice altceva. M-ai privit in ochi, Niciun sarut pe obraz. Ma priveai ca pe un strain, nu, nu sunt un strain, nu imi fa tu asta, nu tocmai tu, te implor.
Sunt acelasi eu, te rog, descopera-ma iar, asa cum ai facut in ultimii 10 ani. Gaseste-ma pe mine, "cel care a venit sa ma roage sa-l iert, cel care a plans cu mine si care m-a facut sa plang, cel care radea la prostiile mele si care facea pe maimutelul doar ca sa ma faca sa rad".  Gaseste-ma asa cum am fost mereu, nu ma pot dezvalui, nu reusesc, dar tu ma poti descoperi, asa cum am fost mereu. 
Nu am disparut, nu am plecat nicaieri, nu am uitat nimic, nu am pierdut nimic, aceeasi fotografie sta in portofelul meu tot timpul, aceleasi cuvinte ale tale imi roiesc prin minte, aceleasi lacrimi imi curg pentru tine, aceeasi dorinta, aceleasi sentimente, acelasi dor, intoarce-te, sunt chiar aici, acum, mai mult ca niciodata.