marți, 29 noiembrie 2011

Obsolence.

Just smile, without a reason why,
And fight as hell for simply finding your way,
This rain of tears over my heart,
It is like a broken love and a heart fallen apart.


De ce să primești totul ușor? Noi, nu am știut niciodată să apreciem acest lucru. Ne-a plăcut mereu să complicăm lucrurile, să le distrugem ușor, bucățică cu bucățică și asta doar ca să ne doară mai tare. Am înțeles în subconștientul nostru că binele vine cu greu la noi și trebuie să luptăm pentru el, dar nu ne-am gândit că binele unei iubiri vine ușor și asta este cea mai puternică lovitură, pentru că suntem mult prea precipitați ca să îi putem înțelege simplitatea.


Nu scriu pentru că îmi pasă, nu scriu pentru că îmi place, nu scriu pentru voi, scriu pentru că vreau să mă descarc, sunt sincer aici și e singurul loc unde n-am putut minți niciodată. Am nevoie să scap de fiecare forță negativă din mine, nu mai știu cum sunt, ce sunt, unde sunt și mai ales, de ce sunt...Mi-e dor de simplitatea mea la fel cum îmi e dor să te văd pe tine simplu sau pe tine simplă, să uit că lumea ne-a făcut mai puternici, dar și mai răi, să uit că lupt în fiecare pentru mai bine și să văd că e tot mai rău, să uit că lupt contra durerii și o trăiesc din plin.


Aceeași privire uitată în tăcerea unei inimi de mult apuse, aceeași tastatură șoptind alte urme de cuvinte rele fără vreun înțeles, creionul aruncat pe foaie și fiecare idee în același coș de gunoi. E o strofă al cărui vers nu îl mai înțeleg, un ritm mult prea puternic pentru o inimă atât de lentă...


Dacă pot să evit, aș face-o, să trec, să sper, să merg mai departe și să spun:” Am 1000 de probleme, dar le fac față!”, aș vrea, din păcate nu pot. 

sâmbătă, 26 noiembrie 2011

Arta de a iubi.

A vorbi despre iubire nu este un pericol, nici o șansă, nici un adevăr sau o minciună. Și știi de ce cititorule? Pentru că noi, oamenii, nu vom reși să vorbim vreodată despre iubirea adevărată, specia noastră nu e capabilă de acest lucru, vom eleva legile fizicii, vom inventa noi sisteme de combatere a bolilor ereditare, vom reuși să combatem chimia și fizica cuantică, precum și presupusele arte umaniste, dar despre iubire nu vom putea vorbi niciodată, nu vom putea scrie, pentru că nu putem face acest lucru, nu putem vorbi despre iubire pentru că noi vorbim iubire atunci când simțim asta.


A simți pasiunea străbătându-ți întregul trup, mintea și emoțiile, a vorbi cuvinte sincere, a șopti amor sublim, precum și a trăi din iubire reprezintă un sentiment demn de admirație, pe care poate, fiecare din noi reușește să îl țină în frâu o singură dată în întreaga viață. Combatem durerea, luptăm pentru a trece peste cele mai grele obstacole ale vieții, plângem, simțim, doare, doare mai tare, dar reușim să trecem peste. Cu iubirea ce faci?


Sunt sigur, drag cititor, că ai simțit iubirea până în capătul puterilor tale și ai observat că nu îți oferă altceva decât plăcere, pasiune și o tandrețe complet ieșită din banalul fiecărei zile. Simți un trup cald alături de al tău, trăiești într-o ceață adâncă, lipsită de sens, de lumină, dar o adori, adori umbrele care-ți ating tandru trupul, ador buzele care se lipesc de gâtul tău, la fel cum adori fiorul mâinilor sale fierbinți pe spatele tău. Îi simți forța tremurând, reușește să spulbere fiecare părticică din tine, lupți și îi faci față, pentru că poți, pentru că vrei și pentru că nu te poți opri.


Iubirea e arta de care fiecare îndrăgostit este pasionat, iubirea e esența unei vieți sublime, încadrată într-un peisaj macabru, trist, monoton sau cum vrei tu să îl descrii, peisaj pe care îl colorează, îl luminează și îl face așa cum nu am reuși să ni-l imaginăm vreodată.

duminică, 20 noiembrie 2011

Spune-mi de ce ma iubesti.

Inchide ochii si sterge acea lacrima de pe chipul tau. Strange-ma de mana, atinge-ma, saruta-ma, simte-ma, fii tu. Priveste in ochii mei si spune-mi adevarul, spune-mi cum ma iubesti, spune-mi cat ma iubesti, lasa buzele tale sa-mi sopteasca iubire si da-i inimii tale destula putere cat sa zbiere sustinand iubirea pe care o porti pentru mine. Ia-ma in brate, strange-ma puternic si adu-mi aminte ce insemn eu pentru tine...

Te iubesc pentru ca stiu ca esti persoana care daca m-ar vedea plangand, s-ar apropia sa-mi stearga lacrima si sa-mi mangaie chipul. Te iubesc pentru ca stiu, m-ai cauta daca as disparea, chiar si pentru cuvinte. Te iubesc pentru ca ma intreb 'Unde e ea?' atunci cand telefonul nu suna. Te iubesc pentru fiecare secunda...stai, romantism.

Te iubesc pentru ca esti cea care ma mangaie si imi sopteste iubirea doar prin cuvinte simple, lasandu-si inima sa se ocupe de restul. Te iubesc zambind, te ador plangand, am paradisul nostru atunci cand suntem impreuna, avem echilibrul nostru, sarut, lacrima, fericire, durere, iar, iubire. Te iubesc pentru ca iti spun asta si pentru ca o simt, la fel cum atingerea ta imi umple inima de caldura, ma faci sa iert, sa trec, sa uit, sa iubesc. Te iubesc pentru ca stiu ca oricat te-ai schimba, te-as putea recunoaste fara o a doua sansa. Te iubesc pentru ca atunci cand strang in brate intreaga lume, imi dau seama ca esti tu aici, in bratele mele. Te iubesc pentru ca ma iubesti, nu uita.
Tu ai scris articolul asta.

vineri, 28 octombrie 2011

Nu lua nimic în seamă, știu că așa vei face oricum...

Aș vrea să fii aici, pentru mine, acum, când am nevoie de tine, de atingerea ta, de îmbrățișarea. Nu, lasă-mă în pace, nici măcar nu mă cunoști, te rog, distruge-mă în continuare, hai, te implor, ia o bucată de fier încins și scrie-ți plăcerea pe trupul meu, haide, dsitruge-mă, e cel mai bun lucru acum.
Uite cum curge fiecare lacrimă, uite cum nu îți pasă, nimănui nu-i pasă, cine mai ia în seamă aceste câteva cuvinte. Nu știam că pot să scriu, nu știam să plâng, îmi e dor de ce eram eu, cu toate defectele mele, eram nimic, dar valoram enorm, acum sunt totul și valorez nimic. Nu știam că trebuie să sufăr ca să pot scrie, nu știam că un talent îl descoperi prin suferință, lasă-mă în pace, nu vreau să aud nimic, nu vreau să aud absolut nimic, nu de la tine, nu acum. Lasă-mă să mă distrug singur, nu am nevoie de tine, m-ai ajutat destul.
Uite ce am ajuns!!! Uite, îți place? Știi de ce? Habar nu ai, pentru că nu ai fost niciodată capabilă să mă înțelegi. Te vreau pe tine, te vreau numai pe tine și asta a fost cea mai mare greșeală a vieții mele, dar nu am de ales, inima mea deja ai luat-o, deși se pare că nici măcar nu mă cunoști. Vroiam să deschid ochii și să văd întreg cerul în timp ce te țineam îm brațe, vroiam să închei fiecare seară veghindu-ți somnul, mie oricum îmi era de ajuns să te privesc. Uite ce am ajuns. Mi-e silă de mine, mi-e scârbă, nu vreau să mai înțeleg nimic, nu vreau să existe sens la nimic din ceea ce spun pentru că oricum eu sunt singurul care înțelege.
Aș fi vrut să fii lângă mine, dar cui îi pasă? Ai deja inima mea, pentru ce să mai lupți? Nu-i nimic, poate cândva, peste alte câteva vieți vei înțelege și tu că nu doar ce crezi tu e apogeul iubirii. Nu ai înțeles niciodată, nu dai vina pe tine, poate eu sunt mult prea departe de tot ce ține de lumea asta.
Îmi scrâșnesc dinții și vreau să îți spun cât de mult mă doare, dar nu pot, pentru că nu vreau, nu vreau să îți mai repet. Mi-au rămas doar pereții aștia deja distruși, mi-au rămas doar imagini acordate cu un sunet mult prea accentuat de chitară, o melodie necunoscută, dar mă face să fiu și mai rău cu mine, deci mă ajută.
Nu-mi pasă că tu, că ea, că oricine altcineva citește blog-ul ăsta, nu îmi pasă ce vede fiecare, eu scriu pentru mine, pentru că oricum nu știe cineva să mă ajute cu adevărat, am suferit prea mult încât a ajuns să îmi placă.
Mi s-au uscat buzele de dorul sărutului tău, am secat cu totul și țip la tine și nici măcar nu mă auzi, nici măcar nu ai tupeul să mă cerți sau să mă înjuri.
Jalnică e prezența mea în decorul ăsta prea frumos, e jalnic chipul meu plângând, ce dacă nu pot să respir fără tine, cui îi pasă? Mă voi obișnui doar cu aerul ăsta banal, dar uită, e deja mult prea târziu ca să mă mai poți întoarce de la ceva ce am făcut deja.

joi, 27 octombrie 2011

Un ”iartă-mă” ascuns!

Iubesc să te cunosc, dar și să te descopăr;
Iubesc ce vezi, dar să vedem împreună;
Te iubesc așa cum te văd, cum obișnuiești să fii;
Te iubești când ești simplă; sau complicată;
Iubesc atunci când îmi provoci durere sau plăcere;
Iubesc ce faci, eu te iubesc;
Îți iubesc orgoliul și timiditatea;
Iubesc ce spui și tot ce gândești;
Îți iubesc trupul, dar și sufletul;
Te iubesc când ești nervoasă, dar și când ești calmă;
Te iubesc până la cer și dacă trebuie, până în infern;
Iubesc cu sufletul și iubesc asta;
Iubesc iubirea pe care o porți pentru mine;
Te iubesc în totalitatea, dar iubesc ce îmi aparține doar mie;
Te iubesc cu întrebările, dar și cu răspunsurile tale;
Te iubesc când ești chiar în fața mea sau când ești departe;
Iubesc zâmbetele tale, suferințele tale;
Iubesc momentele noastre instante și eternul nostru;
Iubesc pentru că iubești;
Eu te iubesc!


De fiecare dată când te ating am sentimentul că te iubesc. Încă îți simt glasul în mintea mea, încă îți simt trupul alături de al meu, mi-e greu să supraviețuiesc fără tine, nu-mi poți simți inima? Spune-mi, cât de tare bate? Binele și răul sunt lucruri prin care trecem, tu m-ai făcut să mă ridic, să lupt, să merg mai departe, am nevoie de tine lângă mine, așa cum ești tu, în toată imperfecțiunea ta, cu crizele tale, cu zâmbetele tale, în amorul tău nebun și în sărutul buzelor tale.

marți, 18 octombrie 2011

Culori intense.

Cum ar fi să întâlnești o culoare care să se potrivească perfect cu nuanța ta? Cum ar fi să asociezi culori și persoane într-un tango nebun și un amalgam de pași pierduți în nuanțe subtile de perfecțiune difuză?
 Să simți că iți atingi scopurile, noncoformism, durere și plăcere. 
Nu-mi pasă dacă mă cunoști, ce cunoști, unde sau cum. Sunt aici! Doza mea de nonconformism încadrată într-un singur țel, un singur înțeles, TU. 
Cum ar fi să te impresionez spunându-ți: crezi în mine, te vreau, te pot simți, te văd, dar te vreau mai aproape. Suntem în același joc și jucăm după reguli noi, diferite față de cele cu care m-am obișnuit. 


Dă-mi voie să fiu puțin artistic.


Nu te văd, nu ești aici și totuși îți simt prezența parcurgându-mi trupul, într-un abstract lipsit de cuvinte, o liniște perfectă și doar voci demne să te facă să vibrezi. Ascultă-mă, simte-mă, atinge-mă, te rog, profită de mine, știu că orice ai face, nu poate fi altfel decât excelent. Încadrează totul în peisajul de care sunt dependent,  îți dau voie să fii drogul meu zilnic, exagerez, înnebunesc, dar te vreau, mă vrei și nu vreau să greșesc.


Vorbește-mi la fel cum ai făcut până acum, fii dezinhibată, râzi, plângi, mă poți urî, dar te rog frumos, iubește-mă, așa cum nu ai mai făcut-o vreodată, lasă-ți întreaga iubirea asupra mea, simte, trăiește, vino la mine.


Voi fi aici. Pentru tine, drogul meu perfect! :x

luni, 26 septembrie 2011

Cum ar fi sa pleci?

Ocean de lacrimi...aduse doar de o simpla posibilitate. Dor nemaivazut si totusi, esti aici. Cuvintele cheie ale acestui dezechilibru: plecare, deaparte, adio, pierdere.


Vine si intrebarea aia pe care imi era frica sa ti-o pun: Cum ar fi sa pleci? Ce ai de gand sa faci? E atat de usor: as vrea sa plec in straintate, as vrea sa fiu acolo sau acolo, parintii nu sunt de acord, poate reusesc. Mi-a placut mereu probabilitatea, si nu posibilitatea, am iubit sansa, nu speranta.


Sa vezi o inima sfasiata e usor, insa, sa simti o inima sfasiata e ca si cum tocmai ai realizat ca nu e locul tau printre pamanteni. Lacrimi de sange pica din ochii tai, calvar al motivelor insemnate, cateva fire de par in pumn, scrasnetul dintilor si o ultima speranta, care de fapt este certitudinea ca ai pierdut.


Trebuie sa fii prea las ca sa poti spulbera visul unei persoane si e complet impertinet sa speri sa nu se indeplineasca. Abstract in gandire, certitudine in viitor si tu ce ai? Alte motive ca sa realizezi ca asa va fii. 


E imbratisarea aia, banala, cu care m-am obisnuit sau poate simplul "servus", dar e ceva care tine cu mine, poate ca sunt lacrimile cu care m-am obisnuit sa lupt si sperantele in care nu mai cred de mult. E sarutul ala pe care acum nu mi-l pot imagina lipsindu-mi, e atingerea aia care ma infierbanta si imi da fiori, e cineva, pentru mine.


Cum sunt cuvintele atunci cand nu le mai intelegi? Si ce rost au zilele, atunci cand stii ca va veni acea zi cand vei spune: "multa bafta!", te vei intoarce, vei zbiera, si vei vrea sa fugi, cat de departe poti. De ce sa mai incerci sa intelegi ceva? Pe mine nu e nevoie, ma cunosti doar...


Imi place sa zambesc si iubesc sa fac asta alaturi de prietenii mei, alaturi de cei pe care ii am alaturi si alaturi de tine. Iarta-ma, gresesc, dar nu pot evita. De ce sa evit franghiile viitorului, cand stiu ca imi e frica de el? De ce sa nu il infrang de acum, sa stiu ca e pentru binele...unuia dintre noi.


Ai spus si tu: "Nu prea mai e timp, ca trece foarte repede..."

duminică, 25 septembrie 2011

Impas.

E ilogic sa crezi ca totul este colorat in aceleasi nuante. Nu mai stiu cum e sa crezi cu adevarat si nu mai stiu cum e sa vreau din nou, nu mai stiu cum obisnuiam sa fiu. Imi placea sa filosofez si asta nu am uitat nici acum.
M-am saturat sa cad in banal, sa simt cum conformismul ma inconjoara, si parca, fara sa mai pot ajunge la mal, ma inec in puterea valurilor sale. Nu imi place sa ma gandesc la viitor, imi e frica de el, este inspaimantator, poate aduce surprize placute si surprize mai putin placute. Nu iarta pe nimeni. 


Stiu sa cred in mine. Cum e sa crezi in iubire? "Ma iubesti, deci sunt, te iubesc, deci suntem." E placut sa fie totul neplanificat, incadrat intr-o dezordine clasica, care iti provoaca doar placere, in schimb, planurile duc spre succes. 


Mi-e dor de ardoarea buzelor tale, de freamatul trupului tau, inundandu-ma. De ce esti o esenta atat de tare pentru mine? De ce esti atat de buna cu mine? Nu caut sa iti spun raspunsuri, caut sa iti arat raspunsuri. Iubirea este arta pe care nu o pot realiza fara tine, am nevoie de tine sa pot crea, tu, ma ajuti pe mine sa retraiesc, pentru ca am invatat impreuna sa recviem pentru un vis, visul nostru frumos. Nu vreau sa pretuiesc sau mai bine spus, sa incadrez viitorul nostru, pentru ca maine poate pleci, gresesc, uiti, nu iert...


Imi place sa privesc sclipirea ochilor tai. Vreau sa fii o gura de aer pentru mine, vreau sa respiram acelasi aer si sa ne cufundam in placerea proprilor emotii. Imi arde trupul, iar trupul tau frige practic. Iti simt unghiile escaladandu-mi spatele, iar palmele mele iti sustin intregul corp. Peretele e o briza, racoarea lui te face sa vibrezi, ochii imi sunt rosii, iar inima imi bate frenetic. Nu incadra nimic in abstract, nu cataloga aceasta relatie, pentru ca nu poti, nonconformismul e descris prin ea.


Astept sa vii, sa ma sprijini, esti acea persoana care ma motiveaza, care imi gaseste intelesul si nu inteleg de ce, dar ma obligi, fara sa imi spui, sa lupt si lupt ca un nebun pentru ca viitorul sa fie bun, pentru ca el e rezerva de care vom depinde mai tarziu.


Nu mi-ai spus ca m-ai iertat. Te iubesc.

marți, 30 august 2011

Driver !

Ahh, deci...nu am cuvinte. In sfarsit, ADMIS !

miercuri, 10 august 2011

Printed veins in blood colors !

E ciudat sa vezi lucrurile, sa le intelegi, e ciudat sa vezi ca vrei sa le intelegi ca sa iti dai seama ca era mult mai bine sa nu stii nimic, sa nu vezi nimic.
Totusi, aleg sa stiu, sa inteleg, sa vreau si mai mult. Nu imi place ! Schimbam tema...abstract in idei.


Pierdut in ganduri, 
Uitat pe randuri,
Pot sa ma intorc,
Si iar sa revin, 
Pentru ca intreaga viata e oricum un simplu declin.


Am toate motivele sa ma zbat, sa lupt, sa innebunesc zambind, sa te innebunesc plangand.


Abis de lacrimi si oceane de zambete, impacate in impreunare de trupuri lascive, uitate in decorul trecut al unei  nopti de amor, mult prea frumoasa, ca sa devina vreodata invechita. 


Nebunie de culori, uitate toate sub cristalinul tau, tandretea atingerii scapate de sub control, reusita, esecul atingerii, nicio sansa de mers mai departe, nicio speranta de reusita, si totusi, nimic, pana la un moment dat.


Cum sa intelegi focul? De ce atata culoare pentru flacari? De ce atata pasiune in fiecare curbura de caldura pe care o degaja? De ce niste colturi atat de ascutite pentru fiecare lacrima rosie? De ce? De ce atat de puternic si cu un colorit viu si de ce atat de monoton, banal, noncolor si mort, terminat?




Culoarea, vapaia atingerii mele, puterea pasiunii, strangerea, atat de puternica, iubirea, focul, dragostea pe care ma obligi sa o controlez si nu vreau, flacara pe care o cobori la nivelul intelesului, caldura pe care o reduci tacerii calmului si contrastul, contrastul dintre noi doi, culoarea mea, ardoarea, nebunie, dulceata, zambetele si tacerea, calmul, rationalul, neemancipatul, neplacerea trairii din atingerea aceea, plina de calm, crima sublima a unei iubiri controlate, foc stins prin incendiu de ratiune, pasiune rupta de real, dar adusa inapoi, in linistea unui orgasm sublim pentru ratiunea umana, un tipat scurt, plin de durere, o lacrima curgand in permanenta, nici dram de mila, niciun simt, prea multa tristete aduce descurajare, prea multa durere aduce neiertare, lupta, striga tare, pot !

miercuri, 20 iulie 2011

Ce inseamna banii?

Stiu ca multi ma vor critica pentru articolul acesta, dar mie banii mi se par o problema, extrem de mare !

marți, 19 iulie 2011

Noblesse !

Am inceput programul la hotel. E 13:45, eh,e ok.

luni, 18 iulie 2011

O zi plina !

Deci vreau sa revin, vreau sa scriu din ce in ce mai mult pe blog, din nou !

sâmbătă, 16 iulie 2011

Mi-a fost dor !

Cum ar fi sa iti spun ca imi era dor de tine? Cum ar fi sa spun ca as vrea sa te revad? Nu stiu cat timp a trecut, efectiv nu reusesc sa imi dau seama.Am pierdut notiunea timpului, dar se pare ca nu te-am pierdut pe tine. Am pierdut intregul, dar se pare ca a ramas esenta. Ti-am auzit vocea ( Doamne, cat de frumoasa e ! ).


Sunt nebun, vreau nonconformism, vreau putin din tine, chiar putin mai mult. Vreau sa fii aici! Langa mine! Cu mine! Pentru mine ! 6 dimineata, 5, 4, 8, cui ii pasa? Timpul nu are limita, noi de ce am avea? Ajuta-ma iar, vreau sa scriu mult mai mult pe blog. Nu trebuie sa faci nimic, doar sa ma privesti sau sa te gandesti la mine, sa imi vorbesti sa fii tu.


Hai sa fugim ! Tii minte ca planuiam sa fugim? Parinti, un tata nu prea placut, o mama super de treaba, un alt stil de viata, impreuna, ciudat, nou, o viata noua. Cum ar fi sa ne vedem peste 2-3 ani undeva in Miami sau in Antarctica in vacanta? Nu ar fi deloc ciudat, ar fi ceva tipic noua. Nu poti contorsiona ideile in creier, trebuie sa le valorizezi, sa le dai viata, sa le realizezi si sa te realizezi pe tine insuti.


Mai suna-ma o data, fa orice vrei acolo, fa orice vrei aici, libertatea e cel mai usor mod de a te tine aproape. Lupta pentru tot, lupta pentru mine, lupta pentru ai tai, dar crede-ma, cel mai important e sa lupti pentru tine. Esti oare cel mai frumos lucru care mi se intampla?


Ajuta-ma tu sa raspund.

vineri, 8 iulie 2011

Run you heart!.

Cum ar fi sa pleci? Ciudat e oare prea putin spus? Hmm, mult prea putin. Totusi, daca stau bine sa ma gandesc tu nu pleci, nu poti pleca, acum sau vreodata! Tu esti aici chiar daca esti departe, tu esti cu mine chiar daca vei fi la multe sute de kilometri distanta, tu esti pentru mine de fiecare cand am nevoie si de aici si de departe. Bun. Cum ar fi sa innebunesti doar gandindu-te la mine timp de doua saptamani sau luni, groaznici ar fi anii. Ti-ar fi greu? Ai suferi? Te-ar durea atat de tare ca pe mine... Sau ... Mai bine nu. Cum ar fi sa lupti in zadar atat de mult timp, fara vreun rezultat considerabil, fiind constienta ca nu ma vei vedea? Ar fi groaznic, iar daca ai face-o, cu siguranta raspunsul e iubire. E ipocrit sa spun ca innebunesti cautand fara rezultat pentru ca orice cautare, orice actiune are un final. Nu e special pentru ca a mai fost asa si va mai fi, dar e diferit de fiecare data. Vei intelege oare acest lucru? Sunt sigur ca da. Ps. Am mare incredere in tine. Nu pot sa scot niciun cuvant, esti de doar cateva minute langa mine, dar parca textele mele nu functioneaza azi. Nu poti stii acum de ce sunt asa pierdut, nu poti stii de ce nu iti vorbesc, dar vei intelege abia cand vei citi acest articol, atunci vei stii de ce stateai in fata portii vorbind, parca singura. Parca a trecut un an, dar nu e chiar atat, insa va fi. Imi e dor de chipul tau, imi e dor de ochii tai, cu nebunie in suflet strig ca imi e dor de tine. Fug, tacerea mea poate zguzgudui pamantul. Nu stiu unde o sa ajungem, ce o sa se intample cu noi, nu exista cuvinte sa ne trezeasca, doar iubire care sa ne vindece fiecare rana, doar lacrimi care sa repare fiecare taietura, doar noi ca sa ne vindecam reciproc. Te iubesc.

marți, 21 iunie 2011

Put it down on me.

LUPTÁ, 1. Refl. recipr. A se bate corp la corp cu cineva. 2. Refl. recipr. și intranz. A se război, a purta război, a fi în război cu cineva. 2. Refl. și intranz. Fig. A se împotrivi, a se strădui să învingă o greutate, un obstacol. 3. Intranz. Fig. A se strădui să obțină ceva. – Lat. luctare. 

miercuri, 25 mai 2011

miercuri, 27 aprilie 2011

luni, 25 aprilie 2011

C.

Sunt sigur ca au fost multi inaintea mea care te-au numit frumoasa, superba, desteapta, ahh, si in toate zecile de feluri posibile. Deasemenea cred ca au fost destui care te-au apreciat, ti-au zambit, te-au alintat la fel ca mine. E imposibil sa nu fii fost si cei care arunca un "te iubesc" ca si cum ar spune "merg la toaleta", am dreptate nu?

duminică, 24 aprilie 2011

Lasa-ma sa scriu !

Nu-mi pasa cine esti, de unde, daca citesti sau nu dai 2 bani pe blog-ul asta !

duminică, 17 aprilie 2011

I wanna` make you sweat !

Sa transpiri in juru-mi, sa transpiri necontenit, necontrolat, visand enorm, colorat in dementa...

joi, 24 martie 2011

What hurts the most?

Doare, doare ca sunt aici, intr-o camera obscura, inchis, legat in lanturi, si ce doare cel mai tare...e ca nu esti aici, pentru mine, langa mine...

joi, 17 martie 2011

Citeste asta !

Semnat : Robb, autor al Hypnotic Senses !


Eu in tu.

Inca nu am reusit sa ma adun, sa adun tot.

duminică, 20 februarie 2011

Sa zbieri de placere autorule.

Sa scrii frenetic, sa nu te poti abtine, sa nu te poti controla, sa fii hot, din tot ce furi sa creezi, din tot ce poti sa aduni, sa-ti indeplinesti visele sa reusesti. Sa cazi in temnitele placerii, lanturile reusitei sa te stranga si mai tare, patul rosu al puterii sa fie si mai tare, plapuma pasiunii sa te incalzeasca si mai tare, sa reusesti omule, sa reusesti, sa reusesti.


Inima, inima mea! Esti atat de puternica, te simt in mine, simt cum te joci cu inima mea, iti simt prezenta atat de placuta, da-mi voie sa imi cad intr-o groapa a placerii, cu tine. Esti prezenta si aici, si acolo, mai devreme te intalnisem acasa, iar esti aici, nu pot sa cred, esti reflexul meu mintal, esti drogul meu efemer, da, efemer, treci prea repede si ma faci sa mai vreau, sa te intorci, mai mult, mai mult, mai mult...


Buzele ei ii sarutau piepul incordat, lui ii era teama, nu o cunostea asa. Era atat de lasciva, se mula perfect pe corpul lui si nu inceta sa-i surprinda simturile. Ii simtea buzele precum un curent, un curent placut, de care era indragostit. Nu isi mai incapeau in propriile corpuri, starea lor depasie aceasta conditie.
Mi-a fost atat de dor de tine, nu credeam ca ai sa fii aici, acum, atat de frumoasa...Stiam ca nu s-a schimbat nimic intre noi, stiam ca ramai jumatatea mea ideala, stiam ca ramai pentru mine.


EA: Asa e, dragul meu, te iubesc !

miercuri, 2 februarie 2011

Sa scriu.

As vrea sa scriu, pot sa scriu.

luni, 24 ianuarie 2011

Crima.

E nervos. Are deja monturile pumnilor pline de sange.

miercuri, 19 ianuarie 2011

Leapsa de la Julie.

SUNT:  Robert. Tipul caruia nu-i plac compromisurile !
AŞ VREA: sa reusesc sa obtin mai mult, tot de la mine. 
PĂSTREZ: doar prezentul.
MI-AŞ FI DORIT: am trecut de mult de etapa asta. 
MĂ TEM: de Dumnezeu.
AUD: in jur multa prostie.
ÎMI PARE RĂU: pentru ca nu are de ce sa imi para rau. 
ÎMI PLACE: sa fiu bun pentru tine, dar si pentru tine si...si pentru tine.
NU SUNT: indeajuns de bun, mereu e loc de mai bine.
DANSEZ: oriunde, oricand, oricum. 
CÂNT:  cand sunt euforic, alaturi de prietenii mei. 
NICIODATĂ: nu ma dau batut.
RAR: tac. 
PLÂNG: atunci cand simt ca trebuie sa ma descarc, plang din ura.
SUNT CONFUZ: rar.
AM NEVOIE: de Bubi.
AR TREBUI: sa nu mai fiu atat de materialist, narcisist si egocentric. 
AȘ PUTEA: sa fac tot ce ar trebui sa fac ( vezi mai sus ).


Cine vrea, sa se serveasca. 

sâmbătă, 15 ianuarie 2011

Somn adanc.

Te-ai gandit cum e sa devii esenta starii de spirit a unei persoane? Sunt sigur ca nu, oricum nu ai acorda destula atentie.

miercuri, 12 ianuarie 2011

marți, 11 ianuarie 2011

Cocaine.

...come take my loneliness away, don`t let me down, release the pain, tonight you will be my cocaine!

luni, 10 ianuarie 2011

Scriu pentru tine.

Un inceput prea brusc, fara a avea vreodata sfarsit.

duminică, 9 ianuarie 2011

Weekend de o zi - miercuri.

Ne cunoastem de o zi. Nu conteaza, stralucim. 

duminică, 2 ianuarie 2011

Simt.

Uita-mi slabiciunile, iarta-mi greselile, intelege-ma!

sâmbătă, 1 ianuarie 2011

01.01.2011

Un an nou. Un inceput nou.

Pentru ca vreau mai mult pentru noul an.
Pentru ca noul an sa imi aduca mai multe bucurii.
Pentru ca incercarile din noul an sa fie mai grele.
Pentru ca dorinta din mine sa fie si mai arzatoare.
Pentru ca vreau mai mult de la mine in noul an.
Pentru ca orice provocare e o dorinta.
Pentru ca orice succes e un pas inainte.
Pentru ca iubirea imi da putere.

Pentru ca vreau si pentru ca pot !