fhttp://www.youtube.com/watch?v=yCC_b5WHLX0

Suntem soldați, cu toți. Suntem soldații propriei suferințe și a propriei tăceri, de cele mai multe ori. Suntem soldați în fața dragostei pe care o primim sau pe care suntem capabili să o oferim.

Acorduri de chitară cântate pe aceeași canapea, defectă, dar confortabilă. O viață pură, purtată pe val de note muzicale, în așteptarea a ceva care nu se întâmplă, ceva care vrei să apară, dar nu o face. O viață genială, văzând parcă un înger într-o realitate pe care vrei să o trăiești, dar tu, impertinentule!, ai ales să îți trăiești viața cu acel înger.

Oricine ar citi pe acest blog nu are cum să nu știe despre lumina din camera mea, e mereu palidă, galbenă, mult prea elegantă. Astăzi este puternică și parcă fluctuează, asemeni inimii mele, în bătăi slabe și rare și în bătăi extrem de puternice și rapide. E amuzant :)) ( primul emoticon pe acest blog! ), e amuzant că lumina aceasta m-a văzut azi zâmbind fals, m-a văzut și plângând, dar m-a văzut mereu, pentru că am fost aici toată ziua, fără să schimb ceva.

Alb, hârtie, imaculat și curățenie, o curățenie perfectă între toate mormanele de gânduri, încătușare în ele și decizii peste decizii. Am scris pe foi, cu pixul, dar am scris fiecare minut de liniște pe inima mea, am acoperit-o în ore, minute, secunde și tot ce mai ține de timp, fără să ratez nimic. Aerul mă face mai rece, dar transpir neîncetat un dor care mă macină subtil și plăcut, un dor de care îmi era dor. Frisoane! Ascund în ele teama reîntâlnirii și dorința de a mă descărca prin cuvintele spuse aici, marcate și îmbâxite în dragostea mea, numai a mea.

Am privit cerul încă de dimineață. Era perfect senin! Apoi au apărut câțiva nori, s-a pătat cu galbenul venit din soare, apoi a încetat, s-a înfuriat, a devenit negru deurie și apoi s-a întunecat, iar acum, nenorocitul, mă privește el, fără să mă înțeleagă și fără să aibe habar că eu l-am urmărit toată ziua și nu am înțeles de ce a trecut prin atâtea stări, când brusc, am realizat că am făcut la fel.

Se simte ca o primă atingere, se apropie de mine, îmi amintesc parfumul pielii, o aromă parcă zburdă pe aici, se ține totul tare, în niște suporți puternici, fier de dor, suduri de iertare, țevi pline de zâmbete, lacrimi și un fluid de amor, care circulă bezmetic pe aici.