As fi vrut ca tu sa intelegi.

Nu, nu sunt mai cuminte, sunt doar relaxat, calm si ma pregatesc sa merg mai departe.


Mi-e dor sa fiu romantic, prea multa iubire zace in inima asta...

As vrea sa fii aici, acum. Nu e greu deloc sa intelegi asta. Nu-ti fie teama de nimic, nu se va mai repeta, trecutul nu mai exista. Asculta-mi doar soaptele, iarta-mi vocea pasnica, simti vibratia? Nu ma pot abtine, am intinerit fara sa vreau, m-am inecat in adancul ochilor tai si as fi vrut sa pot sa inot, sa controlez situatia, dar nu am reusit. Fir-ar, alta idee.

Nu imi pot controla trupul, simt cum fiecare particula din mine te vrea, simt ca sunt capabil sa te ating, sa te imbratisez, sa te sarut, dar nu reusesc, acum nu imi iese. Cuvintele mele le-am uitat intr-o comoara pe care am ales sa o deschizi tu, dar mai e mult pana atunci.

Ideea. Vocea lui tremura, ii amoritse de mult mana pe telefon. Lacrimile ei curgeau necontenit, iar fiecare cuvant spus si el la o diferenta de cateva minute de urmatorul era si el pasnic, se auzeau doar gemetele si tandretea unui sunet care descria dorinta, care o facea sa tremure, sa tremure atat de tare dupa vocea lui.

Alta. Obosesc. S-a trezit langa trupul lui, ea era fierbinte, insa el era rece ca piatra. L-a sarutat, nimic. A inceput sa se ingrijoreze. Fremata, a inceput sa ii sarute gatul, apoi pieptul, singurul lucru e care il gasea util era sa il sarute, nu stia ce sa faca. Continua intr-un ritm frenetic, valuri de saruturi, insa trupul lui era la fel de rece. S-a oprit. "Omule, te iubesc!".
La fel si eu, draga mea!

Sunt fiecare zambet, sunt eu lacrima aceea care a curs mai devreme pe obrazul tau, m-ai gasit ca raspuns la oricare din intrebarile tale, sunt eu fiecare mangaiere a sufletului tau, sunt eu unul dintre fluturasii din stomacul tau, sunt un pas pentru tine, fie inapoi, fie inainte, sunt eu si sunt numai pentru tine.

Stii tu ca "depinde de talentul creatorului ca acesta sa izbuteasca transformarea unui material vulgar intr-o opera artistica de exceptie".

Sentimente?

Sunt atat de confuz...Esti aici, imi pare ca ai fost de fiecare data de cand ne-am cunoscut. Nu stiu cum sa reactionez, nu stiu cum sa inteleg, ia-ma tu de mana si indruma-ma.

Te-am pierdut cand te iubeam...( nu am plans vreodata atat...)

Undeva, candva am gasit un paradis,
Promis, pentru noi doi.

Imi e atat de dor, te vad in fiecare imagine, te regasesc in fiecare cuvant, in fiecare sunet, nu, e mult prea greu fara tine.

Am realizat ca esti surprinzatoare, doar privindu-te,
Te-am inteles intotdeauna, doar ascultandu-te;
Esti jumatatea mea, doar atingandu-ma;
Ai facut planeta sa se miste, doar soptindu-mi;
Am sa te iubesc mereu, doar...doar pe tine.

Stii? Este ora 10:09 si scriu articolul asta cu ochii sfasiati de lacrimi. As vrea sa am o sabie, sa imi vars ura pe orice sau oricine imi pica in cale, as vrea sa ma razbun, fara motiv, as vrea sa nu imi fie mila, sa distrug in masa orice, pentru ca eu nu mai pot, nu pot asa, nu pot fara tine. As vrea sa vad suferinta, sa ii vad pe toti cum sufera si sa imi vars toata ura pe ei, sa ii torturez, sa ii distrug atat fizic, cat si psihic, vreau sa simta si ei ce simt si eu.
M-am saturat sa fiu cauza principala a lacrimilor tale, m-am saturat sa aud ca sunt doar o durere pentru tine, m-am saturat sa aud ca vrei sa fugi, ca vrei sa scapi de tot doar pentru ca eu te-am facut sa suferi.
Ai uitat nu? Ai uitat blestematele alea de mesaje : Te iubesc, te ador, mi-e dor de tine si toate astea? Ai uitat ca lumina aia se oprea sau pornea de fiecare data cand treceam pe drumul ala, ai uitat nu? Ai uitat de sarutul ala furat inainte sa intri in curte care, ti-o jur, era cel mai frumos lucru, ai uitat cum plangeam, chiar daca nu eram impreuna, ai uitat cum am ras cu lacrimi, ai uitat nu? Ai uitat cand te strangeam cat mai tare in brate ca sa nu iti mai fie frig? Mi-ai spus sa nu scriu despre tine pe blog, am incercat sa nu o fac, dar nu pot, aici e un alter ego al meu.
Stii de ce imi pare rau? Imi pare rau ca ai spus ca iubirea mea a fost falsa, desi ai spus-o cu alte cuvinte si te rog sa stii ca daca pana acum nu stiai cum sa crapi inima unui om, ai aflat acum, pentru ca pot sa simt, eu nu mai am inima, au ramas doar firimituri....

Te-am iubit, enorm, te iubesc, si pentru ca te iubesc nu voi mai avea niciodata de a face cu tine...ingerul meu!

Bitter lemon.

Amar, acru si multi nervi.

Stii? Am urat mereu sa vad persoane plangand, am fost mai "mamos" de mic, dar caracterul bate pe aceeasi unda cu al tatalui meu. Am invatat sa fiu respectuos, dar nu asta conteaza, conteaza ca acum sunt 17 ani de cand sunt prin lumea asta si eu stiu sa respect o fata, si ia ghici, asta nu e un beneficiu. O fata speciala, care iubeste, merita alint, merita tandrete, iar o floare e un nimic pentru ea, dar gestul pe care il faci e o adevarata dovada de iubire. As vrea ca orice fata sa reuseasca sa vada o fata precum o vede un baiat, as vrea ca o fata sa simta fiorul pe care il simte un baiat, atunci cand persoana din fata lui ii raspunde la "te iubesc" si o lacrima i se prelinge tandru pe obraz.
E 1:00, nici urma de somn. Am picat in plasa. Dar nu inteleg. Daca te respect, daca ma comport frumos cu tine, daca te iau in brate cand stiu ca ai nevoie de mine, daca iti spun ca iti sunt alaturi oricand ai nevoie, asta inseamna ca te iubesc?
Iti raspund eu, NU, scumpa mea, fac ce vreau cu tine, pot fi respectuos, dar in secunda 2 pot fi cel care te poate face sa plangi si crede-ma, nu o vei face din cauza bucuriei.
Dar, dar...am picat tot eu...am ramas tot eu singur, de ce? Pentru ca "tipele ok" cum s-ar zice sunt luate de tipii aia care o freaca la rece prin baruri pana la 3 dimineata, o ard pervers pe acolo si se intorc fumati acasa. Ok, nu ar fi asta o problema, dar vine a si a doua zi, cand tipa zice: "Iubi, vreau sa ies si eu in seara asta cu fetele in oras!". Si el, ca un macho ( idiot, cretin, dobitoc, incult, posesiv, las ) spune: "Eu nu sunt indeajuns de bun? Ce iti mai trebuie sa iesi si cu ele?" sau, unele mai norocoase, apuca sa plece si nu trece o ora si incepe interogatoriul: "Unde esti? Ce faci? Cu cine esti? Mai stai? De ce ti-ai luat bluza rosie? De ce se aude muzica asa tare?", de ce esti asa de idiot ba, baiatule?
Bun, o fi el idiot, dar ea cum e odata ce accepta toate astea? Nu reusesc sa inteleg, cel care o supune la interogatoriu e bun, cel care o asupreste, efectiv, e bun, iar cel care o respecta, o ingrijeste si toate acestea, fie isi primeste "papucii", fie este facut sa ii dea "papucii".
Ok, aceea care face acest lucru nu are nicio vina, cred, as spune doar ca nu isi cunoaste calitatile, nu isi respecta principiile si urmareste stereotipul feminin al anilor '80-'90, cand femeia era sub barbat domne`, sa fie clar !

Dar, pentru numele lui Dumnezeu, exista si fete care fie vor sa scape de calvarul asta si fete care nici macar nu se gandesc sa treaca prin asa ceva ! Tot respectul pentru ele !

"Dependent de fotografie"

Am adaugat in primul blogroll de pe "Hypnotic Senses", un nou blog care m-a surprins intr-un mod foarte placut.

Blog-ul se numeste "Dependent de fotografie" si efectiv m-a cucerit irevocabil. Cadrele capturate aici sunt pur si simplu geniale, culorile, formele si compozitia fiecarei fotografii este foarte buna.

Nu am gasit, din pacate, mai multe detalii, dar oricum, blog-ul este superb, va invit.

Revino.

"Hai sa mergem".

Zambetul tau, vreau sa fiu eu principalul motiv pentru zambetul tau, pentru fericirea ta. Nu vreau sa scriu nimic artistic, vreau doar sa imi scufund pasiunea in oceanul iubirii tale, iar daca voi fi eu singurul om, intr-o lume a noastra, sa stii ca tu-mi esti infinit univers.
Trecand peste tot, poate nici nu te intereseaza ce scrie aici, poate ca nici nu consideri ca e important, dar daca totul se va termina rau, chiar si din cauza ta, nu voi da vina pe tine, voi da vina pe mine, nu am fost indeajuns de bun.
As vrea sa iti uiti sarutul asupra mea, as vrea ca atingerea ta sa-mi fie ocortirea de care am nevoie in fiecare secunda, as vrea sa te iubesc mai mult decat o fac deja, si vine o intrebare: Imi dai sau imi vei da voie?
Acum, nu vreau nimic, te-am inteles de cand te-am cunoscut, as vrea doar sa taci si as vrea sa iti aduc aminte: "Voi astepta oricat, merita!".

Prezent?

Prezent, unde? cum? cat?

Nu e potrivit focul pentru noi, dar gheata, e o alegere sublima. Plamanii inspirau putere si expirau orice urma de tristete, orice urma de trecut, creierul tau era invadat de prezent, ochii iti erau intunecati, si erai de nemiscat, asemeni mie. Da, gheata e un mediu propice pentru noi, ai zambit, am zambit cand am terminat statuia aceea, da, inima, un leu, doua zodii, flacari sculptate in gheata si un diamant, un diamant care stralucea asemeni unei iubiri perseverente, o iubire nebuna, de necontrolat.
Simteam cum bratele tale ma invaluiau, fara hrana, fara apa, aceleasi fiinte in acelasi peisaj, alb, abis de alb. Dar nu, nu trebuia sa faci asta.
Privirea ta s-a inecat in profunzimea abisului din ochii mei, ai cazut prada unui sentiment incontrolabil, dar nu, nu ai acceptat sa te opresti, nu ai reusit sa te desparti, nu ai vrut, nici macar rugata sa fugi, nu, tu nu si nu.
Tu, suflet nebun, ai vrut sa te scufunzi intr-o iubire la fel de nebuna, ai vrut sa cazi in prapastia unui amor nemaintalnit, ai vrut sa te redescoperi printr-un "el", un EL diferit, un EL nu pentru oricine si abia acum ai aflat ca asta era cel mai bun lucru pe care il puteai face.

Fii dur, invata.

Nu o sa scriu o poezie, prea mult caracter versatil in jur.


Asculta fiecare informatie, invata din orice greseala, tinde spre mai mult, vrei mai mult, esti capabil, fiinta umana ma uimeste in fiecare zi. Un om care vrea performanta o poate obtine, o poate avea la nastere, dar cu siguranta e capabil de a da peste cap orice tip de test. Un om e capabil sa miste un T.I.R. de 20 de tone, un om e capabil sa inventeze o bomba care sa distruga intreaga planeta, un altul poate sa faca 10.000 de flotari intr-o zi, un altul e capabil sa mearga pe pereti, oamenii pot si sunt puternici.

Nu stiu, nu inteleg de ce, dar am devenit dur si a trecut un an de cand am inceput sa realizez asta. Da, iti vad lacrimile, oricine ai fi tu, dar nu pot sa plang, imi provoci mila, iar daca tot tu esti cel care m-ai enervat si ai cedat, imi provoci sila. Lasa-ma sa te urasc si pleaca din fata mea, nu-mi voi schimba parerea, vreau sa te distrug, sa te calc in picioare si apoi sa plec de acolo si sa-mi arunc manusile. Nu am nevoie sa te vad, esti un nimic pentru mine cat timp tu faci ceea ce am spus mai sus.

Am sa te urasc si din alte motive, esti inteligent, esti bun la toate materiile, esti puternic, totul e bine pa partea asta cu tine. Si ce daca? Daca tu esti doar unul printre ceilalti, daca tu nu stii sa te afirmi, daca te afli in tara asta doar ca sa taci, doar ca sa urmezi exemplul, doar ca sa fii un fraier, impreuna sau pe langa ceilalti. Bravo tie, aproape m-ai facut sa vomit !

Dar daca tu, tu esti inteligent, mergi in paralel cu toate, mergi mai departe, perseverezi, esti puternic, reusesti sa fii sociabil, stii sa iti faci apreciate calitatile, esti o persoana care stie sa isi impuna punctul de vedere si sa se impune, atunci da, toata stima, meriti!

Eu? Singur ?

Asta e o nebunie.

Deci imagineaza-ti un tip, frate, nu e fotomodel, dar arata bine, se ingrijeste si e destul de sociabil. ( Hinder - Take it to the limit, ce bine prindee ). Ok, iese in oras cu baietii, vine pe la 5 dimineata acasa, ca ...eh, baietii. E bine, e bine.
Ma gandesc la lucrurile bune pe care le pot face ca un burlac veritabil ce sunt. Pai de exemplu pot sa stau in casa si sa scriu cat de mult pot pe blog in timp ce ascult cele mai bune melodii din lista. Vreau sa dau odata de permis, sa conduc si sa fiu un combinatozaur mobil. ( Adam Lambert - For your entertainment ). Imi place la nebunie sa conduc. Nu stiu daca ceea ce fac e bine sau rau, dar nu imi pasa, o fac cu propria-mi constiinta, consecintele tot eu le voi suporta, deci...shut the f...ront door.

Asta e un articol deschis, printre putinele de genul, poate chiar singurul? Urasc duminicile, ma plictisesc teribil, toata lumea sta in casa, ca na, e duminica, afara ninge ( zapada blestemata ! ) ( Nickelback - Burn it to the ground ).

N-am chef sa ma impresioneze nimeni, am chef sa stau, sa lenevesc, sa ascult muzica, n-am chef sa aud bucuriile si suferintele altora, azi nu frate. Vreau sa compun o poezie...o poezie pentru mine, pentru tine, pentru oricine.

Ok,ok - nu pot sa ma abtin. Vino odata acasa ca innebunesc aici! Primim ceva de mos, ma dau la fete din Moisil, stii ca sunt timid ! Vorbim diseara.

Meanwhile Dj Robb o ardea pe muzica de cand era boboc.

Revin mai tarziu cu poezie. ( P.S. Three Days Grace - Wave of popular feeling ).

Leapsa.

Mi-a placut foarte mult aceasta leapsa, va invit !

No name.

Din culori am gasit visele.
Din nuante am gasit umbrele.
Din intuneric am intalnit cosmarul.
Din pasiune am descoperit romantismul.
Din sentimente am descoperit iubirea.
Din temperament am reusit performanta.
Din vorbire am reusit sa cuceresc.
Din cuvinte am reusit sa distrug.
Din cuvinte am reusit sa iubesc.
Din cuvinte am fost iubit.
Din tandrete am gasit dorinta.
Din atingeri am gasit placerea.
Din dragoste...din dragoste au ramas doar cuvintele.

Wow. Atat.

Da, eu voi fi diferit, trebuie, meriti.


Se oprea totul in timp ce te apropiai, a inghetat lumea pentru noi, pentru cele doua ultime raze de bucurie din tot acel tinut. Nu, nu a mai existat vreodata un flux atat de mare de cuvinte intre noi, nu, nici nu credeam ca va exista. Ce ai facut? Mi-ai deschis mintea, mi-ai deschis inima, de parca nu te cunosteam, tu, tu totusi ai reusit sa imi arati ca ma vei sustine, ca atunci cand voi suferi, vei fi cu mine, iar tu, si ceea ce e cel mai important, si sper ca am inteles corect, tu mi-ai dat speranta, mi-ai dat speranta spre mai mult, mai bine.

Aaa, ti-am scris o poezie, doar pentru ca azi e miercuri.

Pierdut in acelasi dor sublim,
Incercam sa regasesc ceva din tine, infim.
Am sa descriu fiecare vis, orice traire,
Exista cineva care poate cu adevarat sa te admire.

Cuvintele aruncate in abisul serii,
Atingerea, fiorul si emotia trairii,
Am ajuns undeva departe,
Intre noi doi sunt adevaruri si sincere fapte.

A fi special inseamna eternitatea unei priviri,
Iar a fi interesant e un complex de gandiri.
In tine gasesti definitia cuvantului "special",
Iar cuvantul "interesant" pentru tine e esential.

Iar daca a scrie e dovada sperantei,
Iar cuvantul e esenta dorintei,
A fericirii sansa din nou sa o dam,
Iar de iubire, aici te las pe tine...


Nu uita: "Daca e vorba sa cred in ceva, cred orice, cu conditia sa fie incredibil!"