marți, 7 septembrie 2010

...and it keeps gettin` better.

Cu atat de multa dorinta de a scrie, cu atat de multa putere de a exprima.


Oboseala? Dezamagire? Tristete? Nu, nu vreau sa le mai primesc in viata mea, le-am avut indeajuns. Pot sa zambesc si sa zbier de fericire. Pot sa cand singur pe drum, pot sa privesc cum unele persoane isi intorc privirea spre mine sau dupa mine si imi zambesc sau chicotesc in spatele meu si admir, admir sa vad acele zambete, eu reusind sa le percep ca pe niste accepturi pentru mine fata de lumea intreaga, care ma inconjoara.

In fiecare dimineata ma trezesc mai puternic, mai energic, mai multa viata imi circula prin intreg corpul si simt ca e infinita. Nu, nu e din cauza ta, a lui, a ei, e doar din cauza mea. Cred ca a sosit acel timp, acel climat si acea stare. Timpul, despre care crezi ca e doar un adversar demult invins, climatul in care ai incredere deplina, cand iti doresti ca in urmatoarea zi sa fie soare, te imbraci subtire si ai noroc sa ai parte de vremea potrivita si starea, cea care, brutal spus, iti face viata, starea ta, omule, tu, suflet nebun, patima, placere si foc in inima, tu iti alegi starea in fiecare zi, numai tu te poti controla, numai tu, iar eu, eu sunt doar cel care lupta din rasputeri sa reuseasca acest lucru integral.

Nu, nu am uitat de voi. Va multumesc pentru tot ce faceti pentru mine, voi, prietenii mei cei mai buni, voiP, cei pe care ma bazez in orice secunda si mai ales voi, care mi-ati dat o mana de ajutor atunci cand am avut nevoie.

Va fi din ce in ce mai bine!

Primul articol scris de pe noul laptop.


CARPE DIEM!