sâmbătă, 26 noiembrie 2011

Arta de a iubi.

A vorbi despre iubire nu este un pericol, nici o șansă, nici un adevăr sau o minciună. Și știi de ce cititorule? Pentru că noi, oamenii, nu vom reși să vorbim vreodată despre iubirea adevărată, specia noastră nu e capabilă de acest lucru, vom eleva legile fizicii, vom inventa noi sisteme de combatere a bolilor ereditare, vom reuși să combatem chimia și fizica cuantică, precum și presupusele arte umaniste, dar despre iubire nu vom putea vorbi niciodată, nu vom putea scrie, pentru că nu putem face acest lucru, nu putem vorbi despre iubire pentru că noi vorbim iubire atunci când simțim asta.


A simți pasiunea străbătându-ți întregul trup, mintea și emoțiile, a vorbi cuvinte sincere, a șopti amor sublim, precum și a trăi din iubire reprezintă un sentiment demn de admirație, pe care poate, fiecare din noi reușește să îl țină în frâu o singură dată în întreaga viață. Combatem durerea, luptăm pentru a trece peste cele mai grele obstacole ale vieții, plângem, simțim, doare, doare mai tare, dar reușim să trecem peste. Cu iubirea ce faci?


Sunt sigur, drag cititor, că ai simțit iubirea până în capătul puterilor tale și ai observat că nu îți oferă altceva decât plăcere, pasiune și o tandrețe complet ieșită din banalul fiecărei zile. Simți un trup cald alături de al tău, trăiești într-o ceață adâncă, lipsită de sens, de lumină, dar o adori, adori umbrele care-ți ating tandru trupul, ador buzele care se lipesc de gâtul tău, la fel cum adori fiorul mâinilor sale fierbinți pe spatele tău. Îi simți forța tremurând, reușește să spulbere fiecare părticică din tine, lupți și îi faci față, pentru că poți, pentru că vrei și pentru că nu te poți opri.


Iubirea e arta de care fiecare îndrăgostit este pasionat, iubirea e esența unei vieți sublime, încadrată într-un peisaj macabru, trist, monoton sau cum vrei tu să îl descrii, peisaj pe care îl colorează, îl luminează și îl face așa cum nu am reuși să ni-l imaginăm vreodată.