marți, 12 ianuarie 2010

De ce reusim?

Omul e atat de capabil sa distruga, insa e un obiecte efemer, insipid, atunci cand vrea sa faca ceva bun, sa creeze ceva. Lupt cu mine, am luptat inainte cu mine, am luptat azi cu mine si voi lupta, probabil, mereu. Sunt ei doi in decorul simplu, absolut sec. Nu se observa unul pe celalalt, s-ar strange de gat insa, s-ar distruge, desi se iubesc enorm. Cedeaza, dar cedeaza fiecare in el, nu in fata celuilalt. Se cearta, un motiv banal, sau probabil, o furie care nu a mai avut loc in unul din ei.