joi, 27 octombrie 2011

Un ”iartă-mă” ascuns!

Iubesc să te cunosc, dar și să te descopăr;
Iubesc ce vezi, dar să vedem împreună;
Te iubesc așa cum te văd, cum obișnuiești să fii;
Te iubești când ești simplă; sau complicată;
Iubesc atunci când îmi provoci durere sau plăcere;
Iubesc ce faci, eu te iubesc;
Îți iubesc orgoliul și timiditatea;
Iubesc ce spui și tot ce gândești;
Îți iubesc trupul, dar și sufletul;
Te iubesc când ești nervoasă, dar și când ești calmă;
Te iubesc până la cer și dacă trebuie, până în infern;
Iubesc cu sufletul și iubesc asta;
Iubesc iubirea pe care o porți pentru mine;
Te iubesc în totalitatea, dar iubesc ce îmi aparține doar mie;
Te iubesc cu întrebările, dar și cu răspunsurile tale;
Te iubesc când ești chiar în fața mea sau când ești departe;
Iubesc zâmbetele tale, suferințele tale;
Iubesc momentele noastre instante și eternul nostru;
Iubesc pentru că iubești;
Eu te iubesc!


De fiecare dată când te ating am sentimentul că te iubesc. Încă îți simt glasul în mintea mea, încă îți simt trupul alături de al meu, mi-e greu să supraviețuiesc fără tine, nu-mi poți simți inima? Spune-mi, cât de tare bate? Binele și răul sunt lucruri prin care trecem, tu m-ai făcut să mă ridic, să lupt, să merg mai departe, am nevoie de tine lângă mine, așa cum ești tu, în toată imperfecțiunea ta, cu crizele tale, cu zâmbetele tale, în amorul tău nebun și în sărutul buzelor tale.