marți, 9 noiembrie 2010

Versuri aruncate...

Ai deschis aceeasi pagina a cartii
Si ai indoliat instantaneu privirea pe primul rand
Ceata, asta e tot ce am deslusit in ochii tai
Pieptul meu s-a racit, iar tu lipseai, imbratisandu-ma.

Ai inceput un alt rand, dar cartea nu are sens,
E un lant de cuvinte, fara sens, mistic.
Am incercat sa citesc pentre randuri,
Iar tie, tie ti-am explicat integral, doar privindu-te.

Citeai cartea cu atata frenezie, dar fara sa o intelegi,
Ti se observa vapaia in ochi, ura unui neintelegator,
Aduceai argumente, motivari si nu te opreai,
Gresisesi, trebuia sa simti fiecare rand al cartii.

Am inchis deja ochii, capul tau se sprijinea de pieptul meu,
Inghetai, ascunzand in tine un foc atat de mare,
Respirai greu, iar ochii iti erau asemeni unor sabii,
Pregatite sa sfasie inima oricui, in orice secunda;

Iar cartea se citeste in continuare, dar tot pasnica e...