luni, 20 septembrie 2010

...

dar el privea adanc in ochii lor, ai lui, ai ei, fara sa scoata vreun sunet, ochii ii pareau inghetati, albi intens, opaci. Totusi s-a apropiat fara teama de ei, fara sa se gandeasca o clipa ca i-ar putea rani, fara sa se gandeasca ca ar putea sa dea gres in incercarea sa, si fara sa ezite si-a inceput jocul.
Inainte de toate si-a amintit: Zambeste !, iar el...da...el a zambit din rasputeri. Le spunea, le explica tuturor, ego-ul sau crestea, singura incredere pe care o mai avea era in el si aceasta crestea fara sa dea vreun semn de a se termina.
Zambeau si ei, alaturi de el, erau din ce in ce mai uniti, erau din ce in ce mai fericiti. Acei oameni erau atat de apropiati, se minunau si ei, lucrurile mergeau din ce in ce mai bine, plimbari impreuna, certuri constructive, puterea unei relatii, mai mult, mai mult.
Da, ei si ele sunt cei mai buni prieteni ai mei si le multumesc enorm, in fiecare zi, doar pentru ca sunt mereu alaturi de mine atunci cand am nevoie de ei.


Guys : 2R,T.
My ladies: 2D,R,I.
Author: R.