duminică, 27 decembrie 2009

Addict

Acum cateva minute ma simteam inutil, nu gaseam ceva bun de facut. Eram un om simplu din miliardele care exista pe Pamant, eram o picatura de apa in ocean. Cine va gasi tocmai acel om? Cine va vedea tocmai acea picatura? Nu eram prea important, nu faceam nimic intersant, eram unul printre toti ceilalti.

Am deblocat telefonul, am apelat fara sa ma uit pe cine caut, stiam ca tu esti cea care mi-a dat beep mai devreme. A raspuns robotul de 4 ori, mi-ai spus dinainte ca nu ai semnal. Totusi, a sunat: "Hey!" Asteptam acel simplu "hey", e special, tu il spui diferit, imi descrie inceputul unei discutii interesante. Am vorbit despre mai multe subiecte, inclusiv despre noi. Vorbeam in soapta, nimeni nu trebuia sa auda discutia, nu era strict secreta, dar era discutia noastra. Dupa 25 de minute ne-am spus: "Noapte buna", iar eu, am spus din nou, cu o voce timida: "te iubesc mult.....mult". Desigur, am primit un raspuns: "si eu". Simt cum ma incarci pozitiv cu vocea ta, mi-a venit din nou speranta, imi e dor de tine mai tare, te vreau mai mult, te iubesc mai mult. Simt ca iti e dor, am inceput sa iti cunosc vocea, probabil iti e si tie la fel de dor ca si mie, probabil azi te-ai gandit la mine asa cum am facut eu intreaga zi. Inainte sa pleci ti-am spus sa iei medalionul si de fiecare data cand iti e dor de mine sa iti aduci aminte ca acea inima o ai de la mine si pe langa ea, mai ai una, ai inima mea care e la locul ei. De fiecare data cand vorbim la telefon iti spun: "ai grija de tine!", nu o lua ca pe o obsesie, nu crede ca e doar o fraza banala, e o simpla rugaminte prin care te rog sa iti porti de grija, iar prin asta vei avea grija si de mine. Oricat de mult mi-ai lipsi, oricat de mult nu am vorbi, eu te tin mereu acolo unde iti e locul, pentru ca e al tau si numai al tau! Te iubesc, hone!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu