Oare de ce gresesc uneori? Oare voi reusi vreodata sa nu mai gresesc? Oare greselile pot fi iertate? Nu pot raspunde la niciuna dintre aceste intrebari. Am avut o problema, o dilema. Am reusit sa adorm abia pe la 1 jumatate de dimineata, m-am gandit incontinuu la problema mea, pur si simplu, nu puteam face altceva. La ora 5:30 eram deja treaz, acelasi gand, aceeasi problema.
Nu am putut dormi, nu m-am putut gandi la nimic altceva, nu am putut respira, nu am reusit sa trec peste, de ce, pentru ca imi pasa? Mama a dat buzna peste mine si a reusit sa citeasca intrebarile de mai sus si a inceput sa imi povesteasca o poveste despre cateva cuie. Un parinte a hotarat ca pentru fiecare fapta rea a copilului sau sa bata cate un cui intr-un lemn, fara a-l mai pedepsi. Dupa o perioada de timp, copilul a hotarat sa se schimbe, iar pentru fiecare fapta buna, scotea cate un cui din acel lemn. Inainte ca tatal sau sa moara i-a spus: "Tata, am facut fapte bune, am reusit sa scot toate cuiele!", iar tatal sau i-a raspuns : "Ai scos toate cuiele, dar gaurile? au ramas". La fel e si pentru mine, insa nu e vorba de parinti. Cateodata gresesc, un cui batut, cateodata fac un lucru bun, o fapta buna, un cui scos, insa , ca si in poveste, gaura ramane. Iubito, stiu ca tu vei intelege, tu poti intelege.
Te rog, vino intotdeauna mai aproape de mine!
Te rog, indrazneste sa faci orice cu mine!
Te rog, fii deschisa cu mine!
Te rog, lupta alaturi de mine, toata viata!
Te rog, deschide ochii si zambeste-mi!
Te rog, spune-mi ca ma iubesti!
Te rog, lasa-ma sa fiu al tau!
Te rog, ia-ma cu tine!
Te rog, iarta-ma, ca sa mai pot rezista!
Sunt atatea rugaminti, dar tu, iubita mea, persoana cea mai pretioasa din viata mea, le poti indeplini doar privindu-ma si marturisindu-mi cateva cuvinte. Imi e dor de tine, imi e dor de noi, imi e dor de tot ce tine de relatia noastra. Asa cum aveai la status: " ai un milion de motive sa pleci, dar daca exista unul pentru care sa poti ramane, o sa fac tot posibilul sa te pastrez" ( nu era chiar asa, dar tot acolo duce, nu asta conteaza). Nu voi pleca vreodata, nu te voi insela vreodata, nu te voi minti vreodata, nu pot trai fara tine, vreodata. Reusesc sa imi dau seama ca nu mai scriu cu mintea, observ cum degetele mele se ghideaza usor pe tastatura si ele iti dedica prin acest articol, intreaga iubire. Tii minte? "O sa imi fie foarte dor de tine!", "Si mie, te iubesc", "Si eu te iubesc, hone!". Nu are rost sa ne certam din motive banale, nu are rost sa suferim pentru motive banale, nu are rost. Sper ca vei citi acest articol, curand, sper ca vei citi mesajul de la mine si sunt sigur ca iti vei da seama cat de multa nevoie am de tine, cat de dor imi e de tine si cat de mult te iubesc. Te iubesc, hone!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu