duminică, 17 ianuarie 2010

Nimic pierdut

9:50 pm, o melodie de club pe fundal, oboseala incepe sa se faca simtita. Azi am avut o zi plina, in adevaratul sens al cuvantului. M-am trezit, am mers sa mananc ceva, iar apoi m-am intors in camera mea. Am inceput sa ascult cateva piese incurajatoare, ma simteam obosit, nu am avut o noapte prea placuta, daca o pot descrie asa. Am inceput sa mixez, vrand sa uit pentru ceva timp de mine, am reusit, m-am improspatat, m-am revigorat. Am iesit apoi in curte, am curatat masina, interior - exterior, iar apoi m-am intors in casa si am facut niste acte. Am scris la scumpa si mult iubita limba si literatura romana, un eseu de 6 pagini care m-a terminat psihic, urmand apoi temele la matematica, biologie si inca doua referate.
Si ute ca a venit seara si mi-am gasit putin timp sa scriu aici si sa ma gandesc ce altceva am facut in afara de a munci si a scrie. Am facut un nou afis pentru sonorizari "Sensation Events", complet original, unic, care urmeaza sa fie publicat in curand pe strazile Brasovului. Deasemenea am facut niste desene la biologie care m-au relaxat. Insa, desi am avut o zi plina, am avut timp sa ma gandesc la ea, fata acea care purta aviatori in ploaie.
 Ma gandesc acum ca am cunoscut-o in urma cu 4 luni si de atunci ne-am schimbat destul de mult, si eu, dar si ea. Mi-e dor sa fiu romantic si pasional, sa las inca o data inima sa scrie pentru mine, sa las cuvintele sa curga intr-un articol si sa ii dea viata. Sunt obosit, dar nu imi e somn, mai rezist, ma gandesc la ea, iar asta imi da putere, sunt mai puternic ca niciodata. Imi amintesc calatoria de pe 7 septembrie. Am urcat in microbuz, persoane necunoscute, un aer ciudat, iar eu, confuz, nu stiam ce avea sa se intample, dar eram constient ca urma sa ma intalnesc cu ea, cu cea alaturi de care am petrecut minim 8 ore pe zi, vorbind pe mess sau la telefon, cea care si-a pus increderea in mine si in care mi-am pus increderea. Am ajuns foarte repede, nu am avut timp sa realizez, nu banuiam ca doua lumi paralele aveau sa se intalneasca. Ciudat, nu? Asa credeam si eu. A urmat autobuzul, un nou drum scurt, insa aveam sa ma intalnesc cu ea, cat de mult asteptasem momentul asta...nu aveam de gand sa pierd nici macar o secunda. O zaresc vag din autobuz, era diferita de ceilalti, parea ca o cunosc de zeci de ani, iar eu trebuia sa cobor si asa am facut. O fata simpla, imbracata intr-o camasa barbateasca, ochelari aviator, blugi albastrii, si un caine in lesa. Cainele a fost la locul potrivit in cel mai potrivit moment, a latrat la mine mai bine de 10 minute, insa intr-un final ne-am inteles. L-am plimbat putin, iar apoi l-a dus acasa. S-a intors si mi-a adus din nou zambetul pe buze, incepusem usor sa ne cunoastem, vorbeam, era atat de ciudat, practic, doi necunoscuti, care vorbeau foarte deschis despre orice, pentru ca, probabil, se cunosteau dintr-o viata anterioara. Am mers pe "camp", am continuat sa discutam, relaxati la exterior, insa in interior foarte incordati, probabil. Am facut cateva fotografii, timpul trecea intr-un ritm frenetic, iar noi nu mai tineam pasul cu el, vroiam sa ne lase in urma si sa ne uite acolo, in data de 7 septembrie. Ne-am asezat mai confortabil, intinsi pe "patul de iarba" care avea sa ne faca sa ne cunoastem mai bine, sa ne apropie mai tare. Entuziasmati, cuprinsi de euforia verii, incercam sa ne dam seama cat de mult ne iubeam fara a realiza acest lucru. A urmat un moment absolut minunat, nu, minunat e putin spus, nu as putea descrie, insa am sa incerc ceva succint. Au incetat sa mai apara cuvinte, se imparteau priviri intense intre patru ochi, soarele batea puternic, ne apropiam usor unul de altul, incercand sa unim cele doua inimi care nu mai suportau sa stea departe una de cealalta, au trecut 16 ani, le-a fost de ajuns. Am intors capul usor spre stanga, privirea ta imi urmarea fiecare miscare, nu puteam gresi, nu imi dadeam seama ce fac, dar continuam sa ma misc usor, apropiindu-ma de tine. Erai la doar cativa centimentrii de mine si am continuat, ne-am apropiat usor, ca intr-o poveste, marginindu-ne visele, implinindu-ne speranta, traind experienta, simtind pasiunea, urand trecutul si iubind prezentul.

Mana mea, gatul tau, atingere lenta
Palma ta, obrazul meu, fior al pasiunii
Buzele tale, catifelate, savuroase, calm nebun
Buzele mele, dorinta, placere, vis implinit
Ochii inchisi, soapte, pasiuni, momente speciale
Noi, patul de iarba, feerie de septembrie.

Ora 16:00, m-am asezat in genunchi, si a urmat "cererea": "Vrei sa fii iubita mea?", "Da". Un alt sarut, o imbratisare si doua maini unite, ne cunosteam prea bine, noi ne-am cunoscut dintotdeauna.



Sa stii ca nu am incetat niciodata sa tin la tine. Mi-am dorit numai binele meu, iar binele meu esti tu. M-am uitat in urma cand am gresit, mi-ai spus sa nu regret, trebuie sa merg mai departe, nu am uitat. Am mers mereu alaturi de tine, nu te vad ca pe o prietena sau ca pe o cunostinta, nu te pot concepe asa. Tu esti doar jumatatea mea, iar eu sunt doar jumatatea ta.
Nu uita: nu uita campul care ne-a unit, nu uita cuvintele care ne-au apropiat, nu uita primul sarut care ne-a deschis un nou drum, nu uita primul obstacol pentru ca l-am trecut, nu uita primul party petrecut impreuna, nu iti uita visul, te voi ajuta sa il implinesti, nu iti uita speranta, nu uita dorinta, pasiunea si placerea, pastreaza-le mereu...aaa, nu uita primul "te iubesc" primit de la mine, l-am spus din toata inima.
Nu te pierde de mine, pentru ca eu m-as pierde definitiv.
Nu mai stii?
"Te iubesc enorm! Iti jur!"