marți, 23 februarie 2010

Alb-negru

Oricat as incerca sa ma mint ca totul e bine, ca eu si  cei din jurul meu sunt bine, nu reusesc. Nu mai stiu, am gresit eu sau au gresit ei, dar sincer, nu imi pasa, cineva a gresit, nu mai are rost sa ma zbat sa aflu cine. Urasc masurile drastice precum si deciziile luate rapid din cauza nervilor, dar de care nu am scapat niciodata.
Vreau sa privesc totul in tente de non-culoare, nuante de gri, mai inchise in jurul meu si mai deschise in jurul...cui le merita. Observ oboseala permanenta care abuzeaza de mine, vrand parca sa ma termine. Poate ca vreodata am ajutat si eu o persoana care avea nevoie, insa acum, mai mult ca niciodata am eu nevoie de ajutor, am nevoie de o persoana care sa ma puna din nou pe picioare, sa imi aduca aminte cine si ce sunt, sa ma faca sa ma redescopar.
Urasc sa gasesc acum bucatele din mine pe drumul spre tine, urasc sa gasesc bucatele din mine in apartamentul tau, pe camp si oriunde am fost impreuna. Nu mai vreau sa vad cum sunt devorat fara mila. Nu mai vreau sa fiu adunat de peste tot cu un faras ca sa pot deveni iarasi eu. Vreau sa fiu eu, intreg, vreau sa fiu eu, cel caruia candva ii spuneai ca il iubesti si cel care te-a iubit mereu.
Imi era atat de dor sa primesc un cuvant spus din suflet de la tine, un cuvant bun si m-am ales doar cu cateva obiectii legate de orgoliul meu. Nu ai inteles niciodata? Nu ai inteles ca tu esti totul pentru mine, ca tu esti cea care imi da viata cu un singur cuvant si ca te-am pretuit si te pretuiesc mai mult ca pe oricine altcineva. Aveam nevoie de apelul de la tine in fiecare seara, aveam nevoie de surasul tau, pentru ca e singurul lucru care m-a interesat, sa fii fericita alaturi de mine. Dar ai crezut ca nu imi pasa si ca nu imi dau interesul...
Degeaba ascult acum piesa noastra, nu are niciun inteles, nu are niciun farmec, pentru ca nu o savurez cu tine. Stii  ca mi-e de ajuns sa imi spui "hey" ca sa am cea mai buna zi din viata mea? Tu chiar crezi ca nu ai contat? Ai contat si contezi cel mai mult, pentru ca esti singura careia i-am daruit totul, fara sa regret nimic, poti sa ma injuri acum, poti sa ma omori, fa ce vrei, ca mie nu imi pare rau.
Degeaba spun ca nu imi pasa sau ca nu te mai vreau, ca nu te suport, ma mint ca un fraier, singur. Ti-am iubit mereu privirea, nu ti-am vrut trupul si nici nu am vrut sa ma satisfaci fizic, mi-am dorit doar privirea ta si sa imi zambesti atunci cand simteam ca nu mai am vreun rost. Nu te poate inlocui nimeni, chiar daca ar fi zeci de mii de pretendente la asta.
Ti-am vrut doar binele si nu ti l-am dat. Am cautat de fiecare data sa te impac, sa fie bine. Nu am reusit nimic din toate astea, am stiut numai ca te iubesc enorm si nu am uitat asta si crede-ma, nu voi uita vreodata. Nu mai vreau sa iti vad lacrimile, nu mai vreau sa iti vad suferinta, nu mai vreau sa le vad stiind ca numai eu ti le-am provocat.
Am aruncat acum orice urma de zambet tamb de pe fata mea, nu il mai vreau, nu
mai vreau sa zambesc vreodata, pentru ca nu mai are vreun rost fara tine. Mi-am uitat trecutul la tine, mi-am uitat inima la tine si toate sentimentele odata cu ea. Arunca-le sau tine-le daca vrei, fa tu ce vrei, va fi cel mai bine. Nu stiu daca sentimentele pe care ti le-am provocat au facut doar sa te dezguste sau sa te apropie de mine.
Iarta-ma pentru tot ce am facut, vei stii tu ce sa faci mai departe, sunt sigur de asta.

Iarta-ma.....