marți, 16 februarie 2010

Doar un poem...

Si acum privesc in juru-mi, cautand;
Cautandu-ma in acest abis in care am cazut
Cercetand cu fiecare pas, universul
In care am sa imi lansez enigma.

Dorinta mea constituind un singur cuvant
Tu, tu visul, cugetul si ingerul meu.
Speranta sfasietoare spre mai bine,
Concisa intr-un singur cuvant, tu.

Precum petale de crin pe pamantul sec,
Astern cuvinte pe o foaie alba, obosita,
Redandu-i viata prin adevarul descris;
Adevarul despre tine.

Si iti gasesc aroma in camera goala,
Urmand-o infinit, intr-un mars decisiv,
Neputand sa imi curm vreodata dorul;
Cel de care nu ma mai lipsesc.

Iti simt prezenta neobosita, empiric,
Esti invaluita de aura ta specifica;
Dansand un tango al pasiunii,
Inconjuru-mi iti arunci voalul, captandu-ma.

Parul negru, lung, iti accentueaza miscarea,
Facandu-te sa pari mai puternica, posedandu-ma.
Vrei sa imi curmi orice vis, orice efect fantezist,
Iar prin cuvinte imi ordoni sa ma intorc.

Cuvintele-ti sunt mai patrunzatoare,
Vocea iti descrie irascibilitatea,
Dar te inchinui intregului adevar,
Soptindu-mi-l: "te vreau, te iubesc!"