Oboseala.

Si priveste, omule, inca 24 de ore fara somn.

Nu, nu ma gandesc, nu o sa obosesc, nu o sa cedez. Picioarele functioneaza tot mai bine, miscarile sunt din ce in ce mai bruste, pierd usor controlul, dar il detin indeajuns cat sa reusesc. Mai multi oameni, prea putine critici, limite de mult depasite, fara cuvinte, doar scopuri, doar reusite. 

V-am satisfacut si va satisfac pe voi, va zambesc voua, va privesc precum robii pe zei, va ingadui orice si sper ca nu gresesc in fata voastra, e totul foarte bine pentru voi, dar am uitat un mic amanunt, eu!. Tot ce am lasat in urma a fost o umbra, o umbra de fapte, o umbra de cuvinte, o umbra de intrebari si o umbra de raspunsuri, precum spusele lui Mihai Eminescu: "Umbra este esenta memoriei noastre, de aceea nu exista om fara umbra, memorie fara om".

Nu, nu am sa devin un alcoolic, nu, nu vreau sa fumez, nu, urasc drogurile si nu beau cafea. Dar nu, perfectiunea nu exista, dar noi oamenii tindem spre ea ca intr-un final sa fie prea putini cei care isi dau seama ca tind spre ceva inexistent. 

Am cedat in fata oboselii, ura avea sa ma macine atat de tare incat am incercat sa o distrug alcoolizandu-ma, am vrut sa arat ca sunt mai puternic, dar nu cel care cade e mai puternic. 

Cuvintele lor imi erau inutile, tipati, zbierati, la telefon, in fata mea, dar degeaba, nu aud, nu vreau sa mai aud. Am invatat ca singurul om in care pot avea incredere cu adevarat sunt eu, am invatat ca cel mai bun prieten al meu sunt eu, iar TU, un barbat foarte inteligent, beat, dar inca complet rational, tu mi-ai spus asa:

TU:  "Daca tu vrei luna poti sa o ai, asadar spune-mi: A cui e luna? "

EU:  "A mea!."

Pentru asta iti multumesc si ai tot respectul meu pentru ca mi-ai dovedit ca pot avea ambitie, mi-ai dovedit enorm prin cateva fraze simple. M-ai intrebat in ce luna sunt nascut, ti-am spus ca in iulie si m-ai intrebat daca sunt leu, ai auzit un "da" fioros. 

Ai dat drumul puterii din noi: "As vrea sa rag ca un leu, sa tin botul in jos, ca celelalte animale sa nu stie de unde se aude sunetul", ai spus ca nu trebuie sa fii musculos, ragetul e de ajuns. Te-am contrazis si m-ai intrebat cum as vrea sa apar eu, nu ai spus ca leu sau ca om, doar eu, ti-am raspuns: "As vrea sa scot un raget atat de puternic incat sa sperii, sa provoc spaima pentru toti ceilalti, as vrea un corp mai puternic, as vrea sa impun respect doar aparand in fata altora", iar tu ai spus "Bravo!" si ai inteles ca aici nu e vorba de orgoliu, ci doar de siguranta. 

Am luat sticla de Jack Daniel`s, mai mult pentru tine, mai putin pentru mine, dar nu, nici pe departe sa ne fii imbatat, am baut indeajuns incat sa realizam amandoi ca se poate, ca puterea ti-o faci cu mana ta, ca ambitia e o trasatura speciala pentru un om, ca orice obiectiv realizat trebuie sa fie urmat de un altul.

In incheiere, iti multumesc, iti multumesc pentru ca mi-ai deschis ochii!.