Schimbare.

4 zile complete, pline, 15 ore de somn din 96 de activitate, dar se poate mai mult.
Cearcanele par a fi plictisite sa-mi brazdeze chipul, privirea, odata cu trecerea orelor imi devine din ce in ce mai incruntata, iar corpul imi este obosit, dar nu, nu voi fi eu cel care va ceda. 
4 zile ale unei schimbari, 4 zile ale unor cuvinte, 4 zile ale unei vieti. Nu mai am nevoie de lichide, imi dreg setea cu urme de lacrimi uitate, pe care le-am uitat eu, pe care le-ati uitat voi. Hrana nu imi mai e nici ea necesara, trupul pare a mi se hrani cu emotia libertatii, placerea confuziei fiind condimentul care face gustarea atat de aromata. 
Inchid ochii, tac, indur, rezist ca un leu, asa cum am invatat singur. Tind spre mai mult, pot mai mult, vreau mai mult. Ma opresc acum, nu ma voi mai gandi, imi inchid mintea si intunericul pare a-mi inunda creierul, vibrez, vibrez din toate incheieturile. M-am oprit aici :

TU, da tu! Nu pricepi, nu? TU, cea care esti nimic pentru mine, nimicul fara de care sunt incomplet, cea care m-a schimbat fara sa realizeze, cea care mi-a dat doar afectiune si prietenie. Lasa-ma sa fiu egoist, vreau mai mult de la tine. 

Sa-ti arat ca am invatat multe de la tine:

Vreau ca taisul privirii tale sa-mi spulbere infinitul imaginatiei;
Imi doresc ca fiorul buzelor tale sa-mi arunce trupul in flacari;
Ghearele iubirii tale sa-mi zgarie inima pana la carne pura,
Vino, apropie-te!.