luni, 17 iunie 2013

Să exiști.

Sunt momente în care sunt optimist, poate prea optimist, sunt momente în care sunt pesimist însă și ajung ușor la extremul acestei stări, însă sunt adesea momente când văd realitatea și încerc să nu mă sperii prea tare de tot ce pot conștientiza.

Ești lângă mine și te țin de mână, te simt aici, te simt alături de mine, mă sprijini, mă ajuți, ne ajutăm, ne respectăm și un infinit de lucruri pozitive cu care pot continua fără să vreau să mă opresc vreodată, însă pentru a putea face toate acestea, am nevoie de tine, să exiști!

Știu că sunt rău, sunt dur, sunt atât de rece uneori încât, probabil, simți că nimic nu mă mai poate face să-mi revin în afară de mine, dar așa sunt eu, așa m-a învățat viața, mi-a dat câte o palmă peste față și nu a avut niciun pic de milă. Viața m-a învățat să lupt, să lucrez, dar ce e cel mai important, probabil, m-a învățat să prețuiesc oamenii care merită asta cu adevărat, iar tu, tu meriți să te apreciez din plin.

Știu că tu, iubita mea, A.A.P., ești ocupată acum, ai treabă, ești obosită și probabil nu te aștepți la nimic diferit de la ziua asta, însă eu, C.M.R., am luat decizia că vreau să schimb asta și nu pentru că azi e o zi mai altfel sau e vreo sărbătoare, nu, azi e luni, și e o zi specială pentru mine. Știi de ce..? Pentru că tu exiști și azi, pentru mine. 

Spuneam într-un paragraf mai sus că sunt rece, dur, etc, însă trebuie să te anunț că nu e nimic schimbat, sunt la fel de rece, de dur, de tăcut uneori, de cum nu îți place, însă, nu și pentru tine, nu azi. 

Ceea ce urmează poate că nu înseamnă atât de mult pentru tine și poate că și alții au încercat aceleași cuvinte doar că le-au ordonat altfel, poate că ești obișnuită cu ele, însă cred că e mai important faptul că ți le spun EU și sunt din suflet, așa cum am putut eu să le adun.

”Draga mea, au trecut 8 luni și 6 zile de când am pășit împreună pe portița către un viitor comun și pot spune cu mare sinceritate că sunt mândru să pășesc în continuare, alături de tine, fără să mă uit o secundă înapoi. Cu toate că eu sunt narcisist, egoist uneori și am multe alte defecte, am ales ca acum, să fiu deschis, să mă exprim și să dau frâu liber degetelor mele să reușească să tipărească ceea ce le dictează inima mea. 
   Voiam să îți spun că fericirea adevărată o găsește fiecare dintre noi, o găsim într-o întâmplare, într-un lac, într-un copac sau, uneori, o găsim într-un suflet care merită tot respectul și toată dragostea noastră. Cu toată modestia, afirm că sunt cel puțin cel mai norocos bărbat, de pretutindeni. De ce? Nu pentru că te-am găsit, ci pentru că exiști. Munca mea, din acești primi 19 ani de viață pare că a avut un sens, au meritat cărțile legate de bunele maniere pe care le-am citit, au meritat operele de artă pe care le-am deslușit, au meritat podelele curățate, mesele servite, paharele spălate, mașinile conduse, telefoanele schimbate, regulile unui gentlemen ( ”Nu îți fă iubita geloasă, fă-le pe altele să fie geloase pe iubita ta! ”) tot, dar absolut tot a meritat doar ca să le aplic în viața mea și să ți le pot oferi ție și nouă.
   Nu știu cum să fac în așa fel încât să ajung la subiect, dar las sufletul să o facă direct pentru mine, iar din tot amalgamul de cuvinte, de sentimente, de trăiri, pasiuni și dorințe, îl rog pe el, pe sufletul meu, să aleagă unicul și purul adevăr pe care vrea să-l rostească:

Ești iubita mea frumoasă, iar dragostea mea pentru tine este un infinit de trăiri, adevăr și pasiuni. ( Egoism: Nimeni nu va putea să ofere acest tot asemeni mie, nici măcar tu nu vei vrea asta. )

Important este să exiști pentru mine și pentru noi. Iubesc să te iubesc. maimictrei

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu