Trebuie să îți spun că ai apărut în viața mea ca o furtună și ai tranformat toată singurătatea într-o liniște a iubirii absolut extrem de greu de înțeles, dar fără de care nu am sens. Nu uit să menționez faptul că totul s-a petrecut într-o cunoștință perfectă de cauză și într-un amalgam de cuvinte greu de suportat dacă ar fi fost oricare alți 2, în afară de noi. Apari tu și e soare în fiecare dimineață, ca apoi să realizez că dacă pleci este o noapte mult prea tristă, chiar dacă ora este 12 și afară e complet senin.

Îmi place să te simt lângă mine, să apari de nicăieri, să apari doar pentru că vrei să mă vezi și vrei să fii văzută, sărutată, luată în brațe, așa....la *standardele mele înalte*. Nu pot să omit să menționez prezența ta oriunde, ești aici, ești acolo, ești cu, ești lângă, ești pe telefon, ești pe laptop, de multe ori în dreapta mea, ești în mintea mea, dar oare...ți-ai mai făcut cumva un loc pe undeva și eu nu știu?

Hai să fiu mai explicit. 
Îți apropii buzele de ale mele și tot ce pot spune este: ”Vine!” și o fac la persoana a-III-a doar pentru că am impresia că odată cu tine, mai vine o rafală de săruturi căreia nu-i pot face față. Îți simt trupul lângă al meu și arzi, arzi mereu și mica noastră flacără a devenit un minunat incendiu, în toată perfecțiunea acestei hiperbole, chiar pleonasm. 
Cu tine...cum e cu tine? Cu tine vinul este mai dulce, mâncarea este mai bună, fiecare vers din fiecare piesă preferată e mult mai plăcut, mai ușor de înțeles. Cu tine e abstract din orice punct de vedere și mă lași să apar oriunde, oricum, îmi dai libertata, să fug, să plec, să vin, dar tu știi că ești tu și numai tu. Nu ai cum să simți altfel, e supraomenesc tot ce se petrece. Trăim din noi și ne hrănim reciproc cu sentimente nerostite în fum de țigară și în spuma din jacuzzi. 
Nu ne putem lipsi de celălalt, existăm prin existența celuilalt și te fac să mă faci să mă adori doar pentru că eu te ador exact la fel de mult. Trebuie să te simt aici, acum, în soare, în ploaie, în orice ar fi, ai încredere în mine, și fii, pentru mine. 
Dacă toți ceilalți cresc împreună prin zile, luni, ani, noi o facem invers, suntem împreună de o săptămână și 2 ani, 2 ani din viitorul care prevede mult mai mult. Mă sfătuiești, asculți, ajuți și știi că tot e reciproc, atunci, acum și mereu, pentru că așa trebuie să fie.

Cam asta aveam de spus și...deși aleg să o fac în scris și nu e cinstit, prefer să fii complet uluită când vei citi asta: E prea târziu să mai ieși, e prea târziu să mai renunț, m-am îndrăgostit iremediabil de tine.

Punct. Și de la capăt.

Comments (0)