Poezie fara rima

Am observat ca rima nu mai este atat de bine primita "ca pe vremuri", asa ca mi-am propus sa scriu o poezie fara rima cu cateva zile in urma, dar care sa aiba stilul si continuitatea unei poezii obisnuite. Am sa incerc sa scriu despre un subiect delicat, un subiect care m-a cuprins in ultima perioada, dragostea, dar nu orice dragoste, dragostea aceea idealista, nebuna si intensa.


Vreau

Vreau sa vin la tine si sa ma saluti,
Ma voi apropia si te voi saruta usor,
Iti vei atinge corpul de al meu,
Ne vom desparti cu greu...

Vreau sa mergem mai departe,
Un loc mai intim, caldura, intuneric
Am ajuns, ma trece un fior pasnic
Devii intensa, te pot simti.

Vreau sa ma lasi sa te sarut
Voi fi energic, nu ma voi mai opri
O sa ma provoci, departandu-te
Caldura, sentimentele, puterea noastra.

Vreau sa ma duci unde vrei
Canapea, baie, pat, orice ar fi
Voi fi al tau, ma vei provoca
Doar atat poti, mister?

Vreau sa fii a mea,
Vei fi speciala, mereu ai fost.
Continuam, saruturile pe gat, atingerile
Devii un drog.

Vreau sa traiesti bataia inimii mele,
O sa ai sansa sa ma domini, profita de ea.
Iti voi sopti: "te iubesc, te vreau"
Ma vei rasplati: "si eu te iubesc, dragul meu".

Vreau sa imi fie mai dor ca niciodata si imi e,
Ne era dor amandurora, iar asta va fi crucial,
Vom trai din nou clipele vechi, tandre
Ni le doream atat de mult.

Vreau sa te simti extraordinar
Daca pentru tine e extraordinar, e la fel si la mine
Astept sa imi spui: "te vreau"
Si stii prea bine, ma vei avea.

Vreau sa nu regreti nimic
Vreau sa traiesti extazul acestei intalniri
Vreau sa simti iubirea pe care ti-o port
Vreau sa imi arati ca stii sa iubesti
Vreau sa imi arati ca esti speciala
Vreau sa ma faci sa fiu nebun dupa tine
Vreau sa fim noi, mereu!