vineri, 29 ianuarie 2010

Calea mea

Ora 11:00, fiorul incepe sa isi faca efectul. Incep sa nu mai rezist, ma zbat in interiorul meu, am nevoie de doza mea. Linistea obositoare ma incumeta la abuz, la nebunie, fiind curmata de un sunet obisnuit, de care imi era dor, pleaca trenul. Un drum scurt, cunoscut, savurat pana la final. Un tip simplu, o jacketa, jeans, boots si o esarfa.
Privirea incruntata, ochii rosii, mainile aproape vinete, nimic nu mai conta, frigul era ultimul lucru la care se gandea. Voce tremuranda, abundenta de fulgi de nea si el, cuminte in intregul peisaj, pe care nu vroia sa il strice. Un autobuz, multe persoane si o noua cale pentru el, o noua cale, pe care incerca disperat sa o urmeze, reusind. O statie noua, priviri feminine atintite asupra lui, cuvinte: "Uite ce dragut e!", iar el, fara a lua in seama ceva, isi continua drumul, mai rapid, mai furios. Genele incarcate cu fulgi de nea, mainile reci in buzunare, parul din ce in ce mai umed si el, care incerca sa se apropie. Nu schita niciun gest, nu isi innobila vreo trasatura, nu isi etala noua tinuta, dar continua sa paseasca peste zapada deja asezata pe trotuar, neputand fii oprit de ceva. Agonia il facea sa devina mai nerabdator, cuvintele nu ii erau necesare, frigul nu il mai simtea, insa stia ca drumul sau nu a luat sfarsit. Ganduri bizare, obsesia unei priviri, nesiguranta unui cuvant si dezastrul ce s-ar putea intampla, il fac sa lupte din nou pentru unicul sau scop, il fac sa isi mai doreasca o data si de asemenea il fac nemilos in a-si obtine idealul. Drumul ii pare infinit, dar il poate strabate, frigul nu il mai poate opri, cuvintele nu ii mai erau de folos, zapada era inutila in fata lui, iar inima lui ardea necontenit, vrand sa ajunga la capatul acestui drum. Efortul, sudura si oboseala isi manifestau fortele asupra lui, insa reusea in continuare sa le faca fata, singur, fiind unicul in acea lume, singurul care urmase acea cale. O raza de soare ii macina privirea, facandu-l sa isi aminteasca scopul pentru care lupta. Dupa intreaga lupta, sadismul privirilor, furia zapezii, infinitul caii sale, apusul ce avea sa urmeze si oboseala ce ii incerca si ultimele puteri erau acum, foste provocari pentru el, pentru ca reusise, a ajuns la capatul drumului, mai precis, a ajuns la idealul sau, ea!