miercuri, 17 februarie 2010

Dorinta

Dorinta istovitoare de a scrie. Cuvinte dezordonate marcate de cate o prezenta simbolica, fara urma de inteles. Actiuni banale, menite unui singur lucru sau tuturor. Pasi repezi spre casa, liniste, sec, sete de euforie, de dragoste. Ura din privire intensificata de ochii caprui, patrunzatori, reusind oricand sa distruga orice avea sa le stea in cale. Costumul negru, cravata stransa si deloc incomoda. O cale si mai mult dor, o ultima speranta si cateva lovituri pe coridor. Dorinta de eliberare, nimeni in jur cu vreun scop, cu vreun inteles.


Camasa aruncata, costum, la fel, un tricou si un pantalon larg le-au inlocuit deja. Dorinta arzatoare in continuare, dor nebun, pasiune pentru fiecare interes, fiecare reusita si fiecare sentiment. Muzica, bass puternic, vibratii si relaxare, nicio sansa. Exprimare libera, murdara, dar totusi, deloc eficienta. Incoltit, alergare nebuna printre ganduri, amintiri, hipnotizat de amintire si de dorinta de a reveni. Nevoia de calm, de relaxare, tratata apatic. Cuvinte aruncate la intamplare, urmate de regret si ura, ura unei noi greseli, ura unei erori banale pe care nu o mai vroia. Aruncat in destin, bazandu-se pe el si inclinadu-si viata in balanta sentimentelor ei, cea care l-a cucerit iremediabil. Nicio ameliorare, amintiri din viitorul visat, amintiri din trecutul trait, furie spre a indrepta prezentul si spre a-l face absolut perfect. Intrebari stupide, cu raspunsuri prea bine stiute...incredere? mereu in ea, dor? mereu pentru ea, dragoste, mereu datorita ei. Ochii umezi si un nou gand...un apel va urma, ochii in lacrimi, insa avea sa incerce totul. Haine aruncate, flori rupte, scrasnet al dintilor si mai multa dorinta, dorinta de ea... Spaima unui sentiment de pierdere, de elucidare a unui mister ce avea sa dauneze. Pas alert, casa goala, paradis negru. Minte incetosata, privire in oglinda, riduri accentuate, ochi complet negri, par dezordonat, ura de sine si inca o lovitura, fatala pentru orice imaginatie, pentru orice drog infect. O dorinta, practic indestructibila de a reveni, de a fii iar ce a fost, de a trai nebun alaturi de ea, in vis, in realitate si in viitor. Lacrima si inelul bleumarine, sentimente puternice, fara voce, respiratie intrerupta. Maini tremurande, speranta infinita si mai mult dor, urmate de cateva cuvinte aruncate printre lacrimi: "Nu mai vreau sa pleci, nu mai vreau...te iubesc!".