duminică, 20 iunie 2010

My beautiful one.

As vrea sa te simt, am atat de multa nevoie de tine.
Nu pot gasi un inceput, pentru ca nu ii vad necesitatea. Azi totul e diferit, imi pot simti venele, imi gasesc sensul si da, te gasesc si pe tine. Esti in mine si totusi esti atat de departe. Te-am ranit si vad asta, o simt in vocea ta, care tremura, iti citesc spaima in privire, nu, nu ma lasa sa cred ca sunt un monstru.
Stiu ca in esenta ai o putere extraordinara, ai indeajuns de multa energie sa imi suporti fiecare greseala, fiecare refuz, fiecare suferinta pe care ti-o provoc, dar iti jur, nu e intentionat. Stiu ca nu vrei sa crezi in mine, stiu ca tot ce iti explic nu are nicio logica pentru tine, stiu ca dupa ce inchizi telefonul mai stai o jumatate de ora si privesti tavanul cu aceeasi ochi superbi, speciali, pe care ii ingropi in lacrimi. Lasi rimelul sa se intinda, iti strangi pleoapele cat de tare poti, iti lasi fiecare rana invelita intr-o lacrima sa curga, sa se desire pe obrazul acela, pe care eu candva l-am sarutat.
Ai nevoie de doua secunde sa iti dai seama ca ma poti uri, dar nu, te rog sa nu o faci, nu vreau sa cred ca tot ce ti-am provocat a fost spaima, putere si ura. Nu ai sa ma vezi niciodata, nu ai sa ma auzi niciodata, nu, nu ma vei cunoaste plangand, dar iti scriu aici, plang, iar tu stii ca nu te mint. Nu ma intreba "Iar incepi?.", nu, nu am sa incep.
Gaseste in mine toata puterea de care ai nevoie, gaseste in mine ura si iubirea de care ai nevoie, arunca-ti lacrimile asupra mea, bate cu pumnii in pieptul meu, zgarie-mi spatele cu unghiile cat de adanc poti, foloseste-ma, toceste-ma, distruge-ma, am sa te las, meriti asta, pe atat de mult pe cat o merit si eu.


My beautiful one.