marți, 22 iunie 2010

Perfect ( shit ).

Nu, astazi nu am chef de egoism, nu vreau narcisism.
Sustinem perfectionismul unor fapte pe care le traim, dar nu intelegem adevaratul inteles al acestui cuvant. Asa cum am invatat, sustin iar: perfectiunea nu exista !. Cuvantul perfect denota exact contrariul sau, in perfect putem gasi doar imperfectul, felul stupid in care gresim, acte false pe care le realizam "perfect", urmand ca mai apoi sa le gasim defectele. Plictisitoarea perfectiune. A gasi in fiecare dimineata ordine in dormitor, a deschide geamul si a observa cerul senin, albastru inchis si soarele ale carui raze iti mangaie pleoapele alaturi de o adiere usoara a vantului. A obtine un profit foarte mare la locul de munca, socializare consistenta si metode de lucru compatibile cu un sistem foarte performant. A adormi in acelasi asternut impecabil si a te cufunda in adancul saltelei care pare infinita, totul fiind conturat cu ajutorul unui vis in care iti vezi viitorul stralucit. Nu, asta nu e perfectiune, e dezastru. Este doar o munca titanica asupra intelectului uman care intr-un final ar ceda.