joi, 17 iunie 2010

Tu?. Fals.

Tu, nu mai esti ce ai fost, cel putin nu pentru mine.
Tu ai plecat, am incercat sa alerg sa te prind, cuvintele si scuzele imi erau pasi tot mi greoi, dar nu, pasii tai constituiti din furie si ura erau mai repezi. Nu iti mai pasa, de fapt, abia acum mi-am dat seama: totul trebuie sa fie asa cum vrei tu, altfel nu e bine, pacat. Tu, esti un complex de elemente negative in ochii mei si asta doar pentru ca asta ai vrut sa fii.
Ai ridicat fruntea, ti-ai incruntat privirea. Un "servus" la care nu am primit raspuns. La fel pentru "ce faci?". Esti falnica, atroce si ce castigi?. Nimic, reusesti doar sa pierzi in opinia mea, dar cum incapatanarea iti este trasatura definitorie tu vezi doar victoria. Nu imi pasa ce crezi, nu imi pasa ce faci, nu mai are rost. Cata ura incape intr-o privire, am ramas traumatizat pur si simplu, nu te cunosc, unde dracu` esti?. Tu, cea de acum, nu mai esti tu, pleaca, dispari din fata mea, nu vreau sa te cunosc asa.
Vapaia trupului tau imi facea trupul sa transpire, taisul sublim al privirii tale imi era o lovitura iminenta, prietenia ta este un bumerang, el a ajuns la mine, dar s-a intors inapoi la tine, la egoismul tau de care dai dovada acum. Sa nu ma bagi in seama, sa nu imi faci nicio teorie, am sa fiu si eu de neclintit, doar tu m-ai invatat sa fiu puternic. Stiu ca nu o vei face, dar pentru orice eventualitate, sa nu iti ceri scuze fata de mine sau sa imi reprosezi fiecare greseala, nu am nevoie, m-ai lasat singur si asa am sa ma descurc de acum incolo.
Eu nu uit, desi ai vazut in mine doar erezie, prostie, ipocritate, dezechilibru, iti multumesc pentru tot ce ai facut pentru mine, fiecare cuvant pe care mi l-ai daruit atunci cand a fost mai greu, fiecare imbratisare pe care mi-ai daruit-o atunci cand aveam nevoie, iti multumesc pentru fiecare lacrima e care ai varsat-o cu si pentru mine, iti multumesc pentru zambetele pe care mi le-ai daruit si pentru clipele monumentale in care ne-am impartit fiecare traire, multumesc, insa totul e efemer, tinand cont ca acum nu mai e nimic.

Un comentariu: