Nu, eu nu sunt diferit, eu sunt doar unul printre ceilalti.
Mai multa eleganta, stilul casual pare sa ii domine gusturile vestimentare, a renuntat pentru o zi la ochelarii aviator. Hainele par a i se potrivi din ce in ce mai bine, alegeri bune, una dupa alta. Investitii prostesti, investitii importante, zile usoare, zile grele, munca, oboseala, performanta, noi limite.
A crezut mereu ca omul a fost creat pentru a-si depasi in mod perpetuu limitele, a crezut in el, de fapt, a crezut numai in el. Fiecare om e bun in felul propriu, nimic uman nu poate atinge apogeul vietii, punctul unde nu poate face ceva mai bun sau mai rau...Increderea in sine l-a facut ceea ce ajuns, el habar nu stie ce e, ce a ajuns, asculta doar parerile celorlalti. Incearca sa ia de la fiecare ce e mai bun, dupa cum crede el, cu scopul de a atinge o performanta mai mare. Corpul i-a devenit un cutit de vanatoare, o lama foarte subtire si un tais ce poate taia la nesfarsit. Lama ii e corpul slab, mult mai slab acum, iar taisul ii e autonomia care deja a depasit cu mult cele 24 de ore ale unei zile fara somn.
Nu, nu poate renunta, nu stie cum sa o faca, nu se poate opri, are nevoie de activitate pentru a trai, are nevoie de extaz, de nebunie, de trairi. Are nevoie de impulsul care ii face inima sa zbiere de placere, sa bata mai puternic, sa indure mai mult si sa reuseasca o performanta mai mare. De ce s-ar opri? De ce s-ar menaja? Nu prin mila fata de sine s-ar ajuta, nu prin a evita greul va invata ce inseamna viata, cu adevarat.
Nu, nu trebuie sa asculte ce aude de la cei din jurul sau, nu au dreptate, nu e de ajuns: "Ai inceput la 16 ani munca., Mai opreste-te!, Pe acasa nu mai ajungi?, Ai slabit mult!". Nu, ei nu au dreptate, a devenit dependent sau e doar ambitios, s-a schimbat mult intr-o perioada mult prea scurta, 2 ani din viata i-au trebuit ca sa realizeze ca poate mai mult, ca e nevoie de mai mult, ca nu e cel mai bun, ca e loc de mai bine, de mult mai bine.
Lacrimile? Nu, lacrimile sunt pentru cei slabi de inger, trebuie sa le opreasca, au curs fluvii de lacrimi spre nicaieri, oceanele ochilor au secat pentru el, e nevoie de mult nisip, desert in privirea sa se va gasi, aceleasi sentimente, aceleasi zambete pe al sau chip, va fi capabil de aceeasi ura, va fi capabil, din ce in ce mai capabil. Linkin Park - Breaking the habit
Enjoy!.
NU esti ca toti ceilalti. Chiar tu ai spus ca nu o sa gasesc ceva normal la tine. Toti suntem speciali (mai putin acele marionete fara suflet). E bine sa fi ambitios.
RăspundețiȘtergereDa, nu o sa gasesti nimic normal la mine. Nu ai de unde sa stii daca sunt sau nu diferit de toti ceilalti. Exista o singura persoana care stie, iar acea persoana sunt EU, iar raspunsul e chiar in titlul articolului.
RăspundețiȘtergereLacrimile nu exprimă neapărat slăbiciune, prin ele uneori reușim să ne descărcăm.
RăspundețiȘtergereProbabil din tristețe se naște așa-zisa arta a scrierii mele, deși nu fac decât să aștern ce trăiesc, însă încep să nu mă mai pot deschide, să nu mai reușesc să spun nimic. Acum sunt foarte tristă și sufletul mi-e cam frânt.
RăspundețiȘtergereAsa e,doar tu sti daca esti diferit de ceilalti.Dupa parerea mea esti o persoana foarte matura,vrei sa-ti faci viata cat mai buna cu puterile tale,fara sa astepti ajutorul altora.
RăspundețiȘtergereKeep it like this.!
toti suntem "unul"printre ceilalti! Dar toti, suntem diferiti! Niciunul macar asemanator cu celalalt! ;)
RăspundețiȘtergereSi e de bine, zau!