luni, 30 august 2010

Strazile...vietii.

A sosit timpul schimbarii.
De ce sa plang? De ce sa sufar? De ce sa simt? 

Schimbare, metamorfoza, evolutie, modificare, transformare, spune-i cum vrei, dar fa-o sa existe.
Satul, plictisit, obosit, asa a fost mereu, dar se va schimba integral.
Palid, fad, insipid, cenusiu a fost trecutul, dar stralucit va fi viitorul de maine.

Nu mai e loc de nicio cadere, nu incape urma de indoiala, ramane teama pentru Dumnezeu. Riscul pare sa se ascunda la fiecare colt, fiecare greseala e un pas foarte mare inapoi, iar fiecare succes e un pas inainte, indeajuns de mic incat sa mai fie nevoie de unul.

Evit rutina si inchid in mine tot ceea ce va doriti. E timpul meu si il simt cum imi inunda intregul corp, simt mai multa putere, simt ca nu mai am stare, nu mai pot sta intr-un loc, energie, energie, energie. Timpul a devenit drogul meu perfect, cu care ma joc, asa cum vreau. 

O scurta idee:

O sa inchid ochii in fata greselilor voastre, am sa trec nemilos pe langa voi atunci cand voi stii ca si voi veti face la fel, am sa va privesc incruntat doar atunci cand voi sti ca in urma mea ati aruncat doar ura si injurii. Voi fi sufletul individual, iubit, urat si voi fi dominat de o singura trasatura, vanitatea, : "vanitatea niciodata adormita a masculului". 

 Nu privi inapoi, nu te gandi la greseli, uita, simte, depaseste, evolueaza. Bravo, ai reusit !


CARPE DIEM!