sâmbătă, 23 octombrie 2010

Pot zbura.

Da, pot sa zbor, pentru ca vreau si pentru ca pot. Sunt un spirit solitar, imi caut singur fiecare raspuns pentru ca stiu ca nimeni nu poate raspunde mai bine la intrebarile pe care mi le adresez.

A sosit timpul pentru...pentru ce ma, cretinule?
Da, pentru ce am creat blog-ul asta, ca sa exprim ce simt, sa arat ce sunt si cum sunt.
E un flux mare de idei care imi joaca feste, nu pot sa le controlez. Simt cum trupul meu o ia razna, obosesc foarte tare in cateva secunde, nu, nu e bine.
Ce am? Mda, nu pot sa rad oricand, nu pot sa zambesc intr-una ca si cum as fi retardat, serviciul meu implica o munca care necesita implicare, veti intelege asta vreodata?
Ma enerveaza un client, ma indispune o datorie, certurile nu intarzie sa apara, dar ce? Eh rahat, am eu ceva...
Iti vine sa razi cand iti storci creierul incercand sa gasesti o solutie pentru o problema? Iti vine sa razi cand esti presat de telefoane care suna incontinuu? Iti vine sa razi atunci cand simti ca o iei razna si zidurile iti stau exact in fata?
Da? E minunat sa le privesti zambetele tambe si tu nu mai stii unde sa te imparti? Nu, lasa-ma, m-am saturat.
"Te internezi?", cu siguranta, merci.
Da, razi, hai, razi ma, ca e amuzant.
Idei si idei.
Vreau sa fug, sa alerg de nebun pe aceeasi autostrada, sa nu mai ii gasesc capatul, sa ma opresc cand vreau eu, sa ma opresc si sa scriu, sa scriu iubirea in picuri de sange, sa scriu pasiunea in cute de lacrimi si sa iti scriu zambetul in file patate de ruj, si uitate, pe aceleasi caiet...
Ritmul? Dansul? Unde sunt toate acestea? Zac in mine, zac si asteapta ocazia cea mai potrivita sa existe, da, nu am zis ocazia "perfecta", pentru ca perfectiunea nu exista.
Vreau sa vad lacrimi uscate pe obrajii mei, sa-mi privesc ochii rosii, picuri de foc, sa ard prin mine, sa imi ia inima foc si sa fie asemeni flacarii Olimpului, sa arda, vesnic. Da, sadic.
Zeci de cuvinte aruncate aiurea, zeci de fraza fara inteles, sentimente irosite in aceeasi nereciprocitate inutila, pseudopasiuni urmate de furie, de tacere si lacrimi, alte lacrimi.
Pentru ?


Pentru mine si pentru ceea ce am fost eu.